Sezonul de Formula 1 din 1984

Campionatul Mondial de Formula 1 din 1984 a fost cel de-al 38-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 35-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 27-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor.[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Brazilia pe 25 martie și terminându-se în Portugalia pe 21 octombrie.

Campionatul Mondial de Formula 1
Sezonul 1984
Durată
25 martie - 21 octombrie
Nr. curse
16
Nr. piloți
35
Nr. echipe
15
Campionul la Piloți
Niki Lauda (Al 3-lea titlu)
Campionul la Constructori
McLaren-TAG (Al 2-lea titlu)

În Campionatul la Piloți, sezonul a devenit un duel între piloții echipei McLaren, Alain Prost și Niki Lauda. Prost a câștigat șapte curse față de cele cinci ale lui Lauda, inclusiv ultimele două curse ale sezonului, dar Lauda a ieșit în cele din urmă Campionul Mondial cu jumătate de punct avans – cea mai mică marjă din istoria Formulei 1. A fost al treilea titlu al lui Lauda și primul său din 1977 încoace. McLaren a câștigat confortabil Campionatul Constructorilor, primul lor din 1974.[1]

A fost a doua oară (după ce Denny Hulme realizase același lucru în 1967) și, până în prezent, ultima dată în istoria Campionatului Mondial când eventualul campion nu a marcat niciun pole position pe tot parcursul sezonului.

Piloții și echipele înscrise în campionat

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1984 al campionatului:

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
Olivetti Brabham BMW Organization Brabham BMW M12/13 1,5 L4t BT53 M 1 Nelson Piquet Toate
2 Teo Fabi 1–5, 8, 10–15
Corrado Fabi 6–7, 9
Manfred Winkelhock 16
Tyrrell Racing Organisation Tyrrell Ford Cosworth DFY 3,0 V8 012 G 3 Martin Brundle 1–9
Stefan Johansson 10–13
4 Stefan Bellof 1–10, 12–13
Mike Thackwell 11
Williams Grand Prix Engineering Williams Honda RA163E 1,5 V6t
Honda RA164E 1,5 V6t
FW09
FW09B
G 5 Jacques Laffite Toate
6 Keke Rosberg Toate
Marlboro McLaren International McLaren TAG TTE PO1 1,5 V6t[lower-alpha 1] MP4/2 M 7 Alain Prost Toate
8 Niki Lauda Toate
Skoal Bandit Formula 1 Team RAM Hart 415T 1,5 L4t 01
02
P 9 Philippe Alliot Toate
10 Jonathan Palmer 1–6, 8–16
Mike Thackwell 7
John Player Team Lotus Lotus Renault EF4B 1,5 V6t 95T G 11 Elio de Angelis Toate
12 Nigel Mansell Toate
Team ATS ATS BMW M12/13 1,5 L4t D7 P 14 Manfred Winkelhock 1–14
Gerhard Berger 16
31 12, 14–15
Equipe Renault Elf Renault Renault EF4 1,5 V6t RE50 M 15 Patrick Tambay Toate
16 Derek Warwick Toate
33 Philippe Streiff 16
Barclay Nordica Arrows BMW Arrows[lower-alpha 2] Ford Cosworth DFV 3,0 V8 A6
A7
G 17 Marc Surer Toate
BMW M12/13 1.5 L4t 18 Thierry Boutsen Toate
Toleman Group Motorsport Toleman Hart 415T 1,5 L4t TG183B
TG184
P
M
19 Ayrton Senna 1–13, 15–16
Stefan Johansson 14
20 Johnny Cecotto 1–10
Pierluigi Martini 14
Stefan Johansson 15–16
Spirit Racing Spirit[lower-alpha 3] Hart 415T 1,5 L4t 101
101C
P 21 Mauro Baldi 1–6, 15–16
Ford Cosworth DFV 3,0 V8 Huub Rothengatter 7–14
Benetton Team Alfa Romeo Alfa Romeo Alfa Romeo 890T 1,5 V8t 184T G 22 Riccardo Patrese Toate
23 Eddie Cheever Toate
Osella Squadra Corse Osella Alfa Romeo 890T 1,5 V8t
Alfa Romeo 1260 3,0 V12
FA1E
FA1F
P 24 Piercarlo Ghinzani Toate
30 Jo Gartner 4, 10–16
Ligier Loto Ligier Renault EF4 1,5 V6t JS23
JS23B
M 25 François Hesnault Toate
26 Andrea de Cesaris Toate
Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 031 1,5 V6t 126C4 G 27 Michele Alboreto Toate
28 René Arnoux Toate

Calendar

Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1984.

1. 2. 3. 4.
Marele Premiu al Braziliei
23-25 martie
Marele Premiu al Africii de Sud
5-7 aprilie
Marele Premiu al Belgiei
27-29 aprilie
Marele Premiu al statului San Marino
4-6 mai

Jacarepaguá (P)

Kyalami (P)

Zolder (P)

Imola (P)
5. 6. 7. 8.
Marele Premiu al Franței
18-20 mai
Marele Premiu al Principatului Monaco
31 mai, 2-3 iun
Marele Premiu al Canadei
15-17 iunie
Marele Premiu de la Detroit
22-24 iunie

Dijon-Prenois (P)

Monaco (S)

Gilles Villeneuve (S)

Detroit (S)
9. 10. 11. 12.
Marele Premiu de la Dallas
6-8 iulie
Marele Premiu al Marii Britanii
20-22 iulie
Marele Premiu al Germaniei
3-5 august
Marele Premiu al Austriei
17-19 august

Dallas (S)

Brands Hatch (P)

Hockenheimring (P)

Österreichring (P)
13. 14. 15. 16.
Marele Premiu al Țărilor de Jos
24-26 august
Marele Premiu al Italiei
7-9 septembrie
Marele Premiu al Europei
5-7 octombrie
Marele Premiu al Portugaliei
19-21 octombrie

Zandvoort (P)

Monza (P)

Nürburgring (P)

Estoril (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente

Marile Premii

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Raport Lider
Pilot Dif.
1 MP al Braziliei Elio de Angelis Alain Prost Alain Prost McLaren-TAG Raport PRO 3
2 MP al Africii de Sud Nelson Piquet Patrick Tambay Niki Lauda McLaren-TAG Raport 6
3 MP al Belgiei Michele Alboreto René Arnoux Michele Alboreto Ferrari Raport 5
4 MP al statului San Marino Nelson Piquet Nelson Piquet Alain Prost McLaren-TAG Raport 11
5 MP al Franței Patrick Tambay Alain Prost Niki Lauda McLaren-TAG Raport 6
6 MP al Principatului Monaco Alain Prost Ayrton Senna Alain Prost McLaren-TAG Raport 10,5
7 MP al Canadei Nelson Piquet Nelson Piquet Nelson Piquet Brabham-BMW Raport 8,5
8 MP de la Detroit Nelson Piquet Derek Warwick Nelson Piquet Brabham-BMW Raport 10,5
9 MP de la Dallas Nigel Mansell Niki Lauda Keke Rosberg Williams-Honda Raport 11,5
10 MP al Marii Britanii Nelson Piquet Niki Lauda Niki Lauda McLaren-TAG Raport 1,5
11 MP al Germaniei Alain Prost Alain Prost Alain Prost McLaren-TAG Raport 4,5
12 MP al Austriei Nelson Piquet Niki Lauda Niki Lauda McLaren-TAG Raport LAU 4,5
13 MP al Țărilor de Jos Alain Prost René Arnoux Alain Prost McLaren-TAG Raport 1,5
14 MP al Italiei Nelson Piquet Niki Lauda Niki Lauda McLaren-TAG Raport 10,5
15 MP al Europei Nelson Piquet Nelson Piquet
Michele Alboreto
Alain Prost McLaren-TAG Raport 3,5
16 MP al Portugaliei Nelson Piquet Niki Lauda Alain Prost McLaren-TAG Raport 0,5

Sistemul de punctaj

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Loc 1 2 3 4 5 6
Puncte 9 6 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată. Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final. Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.

Note
  • ^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

Poz. Pilot BRA
RSA
BEL
SMR
FRA
MON
CAN
DET
DAL
GBR
GER
AUT
NED
ITA
EUR
POR
Puncte[lower-alpha 4]
1 Niki Lauda Ab 1 Ab Ab 1 Ab 2 Ab AbR 1R 2 1R 2 1R 4 2R[lower-alpha 5] 72
2 Alain Prost 1R 2 Ab 1 7R 1P 3 4 Ab Ab 1P
R
Ab 1P Ab 1 1 71,5
3 Elio de Angelis 3P 7 5 3 5 5 4 2 3 4 Ab Ab 4 Ab Ab 5 34
4 Michele Alboreto Ab 11 1P Ab Ab 6 Ab Ab Ab 5 Ab 3 Ab 2 2R 4 30,5
5 Nelson Piquet Ab AbP 9 AbP
R
Ab Ab 1P
R
1P Ab 7P Ab 2P Ab AbP 3P
R
6P 29
6 René Arnoux Ab Ab 3R 2 4 3 5 Ab 2 6 6 7 11R Ab 5 9 27
7 Derek Warwick Ab 3 2 4 Ab Ab Ab AbR Ab 2 3 Ab Ab Ab 11 Ab 23
8 Keke Rosberg 2 Ab 4 Ab 6 4 Ab Ab 1 Ab Ab Ab 8 Ab Ab Ab 20,5
9[1] Ayrton Senna Ab 6 6 NSC Ab 2R 7 Ab Ab 3 Ab Ab Ab Ab 3 13
=[1] Nigel Mansell Ab Ab Ab Ab 3 Ab 6 Ab 6P Ab 4 Ab 3 Ab Ab Ab 13
11 Patrick Tambay 5 AbR 7 Ab 2P Ab Ret Ab Ab 8 5 Ab 6 Ab Ab 7 11
12 Teo Fabi Ab Ab Ab Ab 9 3 Ab Ab 4 5 Ab Ab 9
13 Riccardo Patrese Ab 4 Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab 12 Ab 10 Ab 3 6 8 8
14 Jacques Laffite Ab Ab Ab Ab 8 8 Ab 5 4 Ab Ab Ab Ab Ab Ab 14 5
15 Thierry Boutsen 6 12 Ab 5 11 NSC Ab Ab Ab Ab Ab 5 Ab 10 9 Ab 5
16[1] Stefan Johansson DSC DSC NSC DSC 4 Ab 11 3
=[1] Eddie Cheever 4 Ab Ab 7 Ab NSC 11 Ab Ab Ab Ab Ab 13 9 Ab 17 3
18 Andrea de Cesaris Ab 5 Ab 6 10 Ab Ab Ab Ab 10 7 Ab Ab Ab 7 12 3
19 Piercarlo Ghinzani Ab NS Ab NSC 12 7 Ab Ab 5 9 Ab Ab Ab 7 Ab Ab 2
20 Marc Surer 7 9 8 Ab Ab NSC Ab Ab Ab 11 Ab 6 Ab Ab Ab Ab 1
Jo Gartner Ab Ab Ab Ab 12 5[lower-alpha 6] Ab 16 0
Gerhard Berger 12 6[lower-alpha 6] Ab 13 0
François Hesnault Ab 10 Ab Ab NS Ab Ab Ab Ab Ab 8 8 7 Ab 10 Ab 0
Corrado Fabi Ab Ab 7 0
Mauro Baldi Ab 8 Ab 8 Ab NSC 8 15 0
Manfred Winkelhock EX Ab Ab Ab Ab Ab 8 Ab 8 Ab Ab NS Ab NS 10 0
Jonathan Palmer 8 Ab 10 9 13 NSC Ab Ab Ab Ab 9 9 Ab Ab Ab 0
Huub Rothengatter NC NSC Ab NC 9 NC Ab 8 0
Johnny Cecotto Ab Ab Ab NC Ab Ab 9 Ab Ab NSC 0
Philippe Alliot Ab Ab NSC Ab Ab NSC 10 Ab NS Ab Ab 11 10 Ab Ab Ab 0
Stefan Bellof DSC DSC DSC DSC DSC DSC DSC DSC DSC DSC EX DSC 0
Martin Brundle DSC DSC DSC DSC DSC NSC DSC DSC NSC 0
Mike Thackwell Ab NSC 0
Philippe Streiff Ab 0
Pierluigi Martini NSC 0
Poz. Pilot BRA
RSA
BEL
SMR
FRA
MON
CAN
DET
DAL
GBR
GER
AUT
NED
ITA
EUR
POR
Puncte
Legendă
CuloareRezultat
AuriuCâștigător
ArgintiuLocul 2
BronzLocul 3
VerdeAlte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
PurpuriuA abandonat cursa (Ab)
NegruDescalificat (DSC)
AlbNu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
AdnotareÎnsemnătate
PPole position
RCel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Note:

  •  – Au fost acordate puncte înjumătățite la Marele Premiu al Principatului Monaco deoarece a fost parcursă mai puțin de 75% din distanța programată din cauza vremii.

Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor

Poz. Constructor BRA
RSA
BEL
SMR
FRA
MON
CAN
DET
DAL
GBR
GER
AUT
NED
ITA
EUR
POR
Puncte
1 McLaren-TAG 1R 1 Ab 1 1 1P 2 4 AbR 1R 1P
R
1R 1P[lower-alpha 7] 1R 1 1 143,5
Ab 2 Ab Ab 7R Ab 3 Ab Ab Ab 2 Ab 2 Ab 4 2R
2 Ferrari Ab 11 1P 2 4 3 5 Ab 2 5 6 3 11R 2 2R 4 57,5
Ab Ab 3R Ab Ab 6 Ab Ab Ab 6 Ab 7 Ab Ab 5 9
3 Lotus-Renault 3P 7 5 3 3 5 4 2 3 4 4 Ab 3 Ab Ab 5 47
Ab Ab Ab Ab 5 Ab 6 Ab 6P Ab Ab Ab 4 Ab Ab Ab
4 Brabham-BMW Ab AbP 9 AbP
R
9 Ab 1P
R
1P 7 7P Ab 2P 5 AbP 3P
R
6P 38
Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab 3 Ab Ab Ab 4 Ab Ab Ab 10
5 Renault 5 3 2 4 2P Ab Ab Ab Ab 2 3 Ab 6 Ab 11 7 34
Ab AbR 7 Ab Ab Ab Ret AbR Ab 8 5 Ab Ab Ab Ab Ab
Ab
6 Williams-Honda 2 Ab 4 Ab 6 4 Ab 5 1 Ab Ab Ab 8 Ab Ab 14 25,5
Ab Ab Ab Ab 8 8 Ab Ab 4 Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab
7 Toleman-Hart Ab 6 6 NC Ab 2R 7 Ab Ab 3 Ab Ab Ab 4 Ab 3 16
Ab Ab Ab NSC Ab Ab 9 Ab Ab NSC NSC Ab 11
8 Alfa Romeo 4 4 Ab 7 Ab Ab 11 Ab Ab 12 Ab 10 13 3 6 8 11
Ab Ab Ab Ab Ab NSC Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab 9 Ab 17
9 Ligier-Renault Ab 5 Ab 6 10 Ab Ab Ab Ab 10 7 8 7 Ab 7 12 3
Ab 10 Ab Ab NS Ab Ab Ab Ab Ab 8 Ab Ab Ab 10 Ab
10 Arrows-Ford 6 9 8 5 Ab NSC Ab Ab 3
7 12
11 Arrows-BMW Ab Ab 11 NSC Ab Ab Ab 11 Ab 5 Ab 10 9 Ab 3
Ab Ab Ab 6 Ab Ab Ab Ab
12 Osella-Alfa Romeo Ab NS Ab Ab 12 7 Ab Ab 5 9 Ab Ab 12 5 Ab 16 2
NSC Ab Ab Ab Ab 7 Ab Ab
ATS-BMW EX Ab Ab Ab Ab Ab 8 Ab 8 Ab Ab 12 Ab 6 Ab 13 0
NS NS
Spirit-Hart Ab 8 Ab 8 Ab NSC NC Ab NC 9 NC Ab 8 8 15 0
RAM-Hart 8 Ab 10 9 13 NSC 10 Ab Ab Ab Ab 9 9 Ab Ab Ab 0
Ab Ab NSC Ab Ab NSC Ab Ab NS Ab Ab 11 10 Ab Ab Ab
Spirit-Ford NSC 0
EX Tyrrell-Ford DSC DSC DSC DSC DSC NSC DSC DSC NSC DSC NSC NSC DSC EX EX EX DSC
(0)[lower-alpha 8]
DSC DSC DSC EX
Poz. Constructor BRA
RSA
BEL
SMR
FRA
MON
CAN
DET
DAL
GBR
GER
AUT
NED
ITA
EUR
POR
Puncte
Legendă
CuloareRezultat
AuriuCâștigător
ArgintiuLocul 2
BronzLocul 3
VerdeAlte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
PurpuriuA abandonat cursa (Ab)
NegruDescalificat (DSC)
AlbNu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
AdnotareÎnsemnătate
PPole position
RCel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Note:

  • Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.
  •  – Au fost acordate puncte înjumătățite la Marele Premiu al Principatului Monaco deoarece a fost parcursă mai puțin de 75% din distanța programată din cauza vremii.

Note

  1. McLaren a folosit motoare Porsche. Din motive de sponsorizare, aceste motoare au fost redenumite drept „TAG”.
  2. Arrows a intrat în primele două Mari Premii cu motorul Ford, în etapele 3-8 cu ambele motoare Ford și BMW, iar începând cu etapa a noua, echipa a concurat doar cu motorul BMW.
  3. Spirit a intrat în etapele 1-7 și 9-16 cu motorul Hart, iar în etapa a opta echipa a concurat cu motorul Ford.
  4. Doar cele mai bune unsprezece rezultate au fost luate în considerare pentru campionatul piloților.[2] Numerele fără paranteze sunt puncte de campionat; numerele dintre paranteze sunt puncte totale acumulate.
  5. Niki Lauda și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Portugaliei.
  6. Nici Gartner, nici Berger nu erau eligibili pentru puncte, deoarece conduceau „mașina a doua” a echipelor Osella și ATS, iar ele intraseră oficial cu o singură mașină pentru întregul campionat.
  7. McLaren-TAG și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Țărilor de Jos.
  8. Tyrrell a fost exclusă din Campionatul Mondial din 1984 și descalificată retroactiv din toate cursele din cauza faptului că-și ajustau mașina pentru a fi subgreutate în toate cursele în care a participat.[3] Practic, Tyrrell își rula mașinile subgreutate în timpul cursei apoi, în fazele de închiere, umplea rezervoarele de alimentare cu injecție de apă cu încă 7,5 litri de apă amestecate cu 63,5 kg de plumb pentru a se asigura se află în limita de greutate.

Referințe

  1. 1984 Formula 1 World Championship for Drivers / 1984 Formula 1 World Championship for Manufacturers, FIA '85 yearbook of automobile sport, red section, pages 84–85
  2. Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 126
  3. Marshall, Ewan (). „1984: Tyrrell's Annus horribilis”. GP Focus. Arhivat din original la . Accesat în .
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.