René-Xavier Prinet

A fost fiul lui Henri Prinet, un procuror imperial la Vitry-le-François. O promovare a făcut ca el să fie mutat la Paris, unde locuiau într-o casă nu departe de École Nationale Supérieure des Beaux-Arts. Tatăl său a pictat ca hobby și i-a susținut dorința de a studia arta, punându-l să ceară sfatul lui Louis Charles Timbal, cunoscut pictor de biserici și prieten de familie.

În jurul anului 1880, și-a început studiile mai serios, în studiourile lui Jean-Léon Gérôme, rămânând cu el până în 1885. În acel an, pictura sa „Pruncul Isus” a fost acceptată pentru a fi expusă la Salon^⁠(d). Apoi a urmat studii la Académie Julian. În acest moment, el s-a asociat și cu un grup de tineri artiști cunoscut sub numele de Bande Noire, care îi includea pe Lucien Simon, André Dauchez^⁠(d), Émile-René Ménard și Charles Cottet. Mai târziu, a fost numit profesor la École Nationale, unde a creat și a condus primul lor atelier pentru artiste femei.[10]

În 1891, a primit o comandă de la guvern pentru a crea decorații în Palais de la Légion d'Honneur^⁠(d) și a prezentat un proiect pentru „Cele patru anotimpuri”, care a fost aprobat. În același an, a început să expună la galeria Durand-Ruel^⁠(d). Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, „Sonata Kreutzer” (inspirată din povestea lui Tolstoi), a fost prezentată la Stuttgart și a fost cumpărată de Luitpold, prințul regent al Bavariei. A fost numit Cavaler în Legiunea de Onoare în 1900.

Primele sale ilustrații le-a realizat în 1909, pentru La Jeune Fille bien élevée (Tânără bine crescută) de René Boylesve. De-a lungul carierei, a ilustrat lucrări de Balzac, Pierre Loti, Anatole France și Henri Bataille printre multe altele.[11]

În 1913, a fost numit secretar pentru Société Nationale des Beaux-Arts și a călătorit în Statele Unite, făcând parte din juriul unei expoziții la Universitatea Carnegie Mellon, unde a prezentat și mai multe lucrări. A expus acolo din nou în 1920. Șase ani mai târziu, „Société Belfortaine des Beaux-Arts” a fost înființat și a devenit unul dintre locurile sale de expoziție preferate.[12] Opera sa a făcut, de asemenea, parte din evenimentul de pictură din competiția de artă de la Jocurile Olimpice de vară din 1932.[13]

În 1943, a fost ales la Académie des Beaux-Arts^⁠(d) pentru a ocupa scaunul rămas vacant după moartea lui Jules-Alexis Muenier^⁠(d) în 1942. Pe lângă pictură, a scris două texte, Initiation à la peinture, în 1935,[14] și Initiation au dessin.

• Sonata Kreutzer
• Balconul
• Femeie în baie
• Buchetul

• RX Prinet : Belfort, Musée d'art et d'histoire, 3 iulie-14 septembrie 1986, Vesoul, Musée Georges Garret, 26 septembrie-date-23 noiembrie 1986, Paris, Musée Bourdelle, 10 decembrie 1986-1 februarie 1987, Belfort : Musée d'art et d'histoire, 1986.
• Catherine Gendre, Prinet, Peintre du temps retrouvé, Somogy éditions, 2018ISBN: 978-2-7572-1339-1

• Mai multe lucrări de Prinet @ ArtNet