Charles Cottet

Charles Cottet (n. , Le Puy, Auvergne, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un pictor francez, născut la Le Puy-en-Velay și mort la Paris. Renumit post-impresionist, Cottet este cunoscut pentru pictura sa întunecată și evocatoare a Bretaniei rurale și a peisajelor maritime. A condus o școală de pictori cunoscută sub numele de Bande noire sau grupul „Nubieni” (pentru paleta sumbră pe care o foloseau, în contrast cu picturile mai strălucitoare impresioniste și postimpresioniste) și a fost prieten cu artiști precum Auguste Rodin.[12]

Charles Cottet
Date personale
Născut[1][2][3][4]
Le Puy, Auvergne, Franța
Decedat (62 de ani)[1][5]
Paris, Île-de-France, Franța[6][7]
Cetățenie Franța[8]
Ocupațiepictor
grafician[*]​
Limbi vorbitelimba franceză[9][10]
Activitate
StudiiȘcoala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris 
Profesor pentruAmédée Ozenfant[*][[Amédée Ozenfant (pictor francez)|​]] 
Mișcare artisticăpostimpresionism, simbolism[11] 
Opere importanteQ17490774[*]​, Q17491051[*]​, Q17491193[*]​ 
PremiiLegiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]​ 

Biografie

Cottet a studiat la École des Beaux-Arts și sub îndrumarea lui Puvis de Chavannes și Roll⁠(d), în timp ce a urmat și Académie Julian (unde colegii studenți au format școala de pictură Les Nabis, cu care a fost asociat ulterior). A călătorit și a pictat în Egipt, Italia și pe lacul Geneva, dar și-a făcut un nume cu scenele sale sumbre și triste, bine concepute, severe și impresionante ale vieții de pe coasta Bretaniei.[13][14][15]

Cottet a expus la Salonul din 1889, dar într-o călătorie în Bretania în 1886 și-a găsit adevărata chemare. În următorii douăzeci de ani, el a pictat scene din viața rurală și portuară, înfățișând parizienilor o cultură pe care încă o considerau exotică. Este remarcat în special pentru peisajele sale marine întunecate din porturile bretone în zori și scenele evocatoare din viața pescarilor bretoni.[16]

A fost prieten apropiat cu Charles Maurin⁠(d), iar grupul său l-au inclus și pe pictorul Félix-Émile-Jean Vallotton⁠(d). Cottet a fost adesea asociat cu simbolismul pitoresc de pe litoral al școlii Pont-Aven, deși Vallotton l-a prezentat pe Cottet ca lider al Les Nabis, alături de Pierre Bonnard, Édouard Vuillard și Ker-Xavier Roussel⁠(d), în pictura Cei cinci pictori (1902-1903); Kunstmuseum Winterthur⁠(d)). Cottet a fost liderul propriei sale mici mișcări, Bande noire din anii 1890, care i-a inclus pe Lucien Simon și André Dauchez, toți influențați de realismul și culorile întunecate ale lui Courbet.[17][18][19]

Lucrări alese

Picturile lui Cottet pot fi găsite în multe muzee din întreaga lume, inclusiv Muzeul de Arte Frumoase Pușkin din Moscova, British Museum,[20] Galeria Națională de Artă din Washington, D.C., Muzeul d'Orsay din Paris,[21][22] Muzeul Ermitaj,[23] Muzeul de Artă al Universității din Michigan,[24] Muzeul de Artă Ohara,[25] Muzeul de Artă American Smithsonian,[26] Muzeul Național al Artei Occidentale,[27] Muzeul de Artă Zimmerli,[28] Muzeul de Arte Frumoase din San Francisco,[29] Metropolitan Museum of Art[30] și Musée Rodin⁠(d). [31]

  • 1908–09 Au pays de la mer. Douleur sau Les victimes de la mer, Musée d'Orsay.
  • 1905, Petit village au pied de la falaise, Musée Malraux, Le Havre
  • 1900–10, Montagne, Musée Malraux, Le Havre
  • 1896 Vedere a Veneției de pe mare, Ermitul, Sankt Petersburg.
  • 1896 Peisaj marin cu vedere îndepărtată asupra Veneției, Ermitaj, Sankt Petersburg. [32]
  • 1896 Portret de Cottet, Muzeul d'Orsay.

Note
  1. „Charles Cottet”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  2. Autoritatea BnF, accesat în
  3. Charles Cottet (în engleză), RKDartists
  4. Jacques Joseph Marie Charles Cottet (în franceză), Baza de date Léonore
  5. Charles Cottet (în engleză), Cottet, Charles[*][[Cottet, Charles |​]]
  6. „Charles Cottet”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  7. http://archives.paris.fr/s/4/etat-civil-actes/resultats/? Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. RKDartists, accesat în
  9. Autoritatea BnF, accesat în
  10. CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  11. RKDartists
  12. „Benezit Dictionary of Artists”. Arhivat din original la . Accesat în .
  13. Acest articol conține text din Chisholm, Hugh, ed. (). „Cottet, Charles”. Encyclopædia Britannica. 7 (ed. 11). Cambridge University Press., o publicație aparținând domeniului public.
  14. „Grove Art Online”. Arhivat din original la . Accesat în .
  15. Art, Famsf, De Young/Legion of Honor
  16. „Who was Who on Oxford Index”. Arhivat din original la . Accesat în .
  17. „Grove Art Online, Bande Noire”. Arhivat din original la . Accesat în .
  18. Springer, "Death at Sea: Symbolism and Charles Cottet's Subjective Realism"
  19. „Rodin Collection”. Arhivat din original la . Accesat în .
  20. „print | British Museum”. The British Museum (în engleză). Accesat în .
  21. Musée d'Orsay, "In the Land of the Sea.
  22. „Musée d'Orsay, "Evening light"”. Arhivat din original la . Accesat în .
  23. „View of Venice from the Sea - Charles Cottet”. www.arthermitage.org (în engleză). Accesat în .
  24. „Exchange: Filles Bretonnes”. exchange.umma.umich.edu. Accesat în .
  25. „Old Horse in the Wasteland | OHARA MUSEUM of ART” (în engleză). . Accesat în .
  26. „Charles Cottet | Smithsonian American Art Museum”. americanart.si.edu (în engleză). Accesat în .
  27. „Charles Cottet | Coast of Brittany | Collection | The National Museum of Western Art, Tokyo”. collection.nmwa.go.jp. Accesat în .
  28. „(Breton Seascape)”. zimmerli.emuseum.com (în engleză). Accesat în .
  29. „Charles Cottet”. FAMSF Search the Collections (în engleză). . Accesat în .
  30. www.metmuseum.org https://www.metmuseum.org/art/collection/search/818863?searchField=All&sortBy=Relevance&ft=Charles+Cottet&offset=0&rpp=20&pos=1. Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  31. „Seascape | Rodin Museum”. www.musee-rodin.fr. Arhivat din original la . Accesat în .
  32. Art Hermitage

Referințe

Legături externe


This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.