Prefectura autonomă tibetană Diqing

Prefectura autonomă tibetană Diqing (în chineză simplificată: 迪庆藏族自治州; chineză tradițională: 迪慶藏族自治州; pinyin: Díqìng Zàngzú Zìzhìzhōu; în tibetană བདེ་ཆེན་བོད་རིགས་རང་སྐྱོང་ཁུལ་) este o prefectură autonomă din nord-vestul provinciei Yunnan a Chinei. Ea are o suprafață de 23.870 km2. Capitala sa, care este și cel mai mare oraș din prefectură, este orașul Shangri-La.

Prefectura autonomă tibetană Diqing
  prefectură autonomă[*]  

Prefectura autonomă tibetană Diqing (China)
Poziția geografică în Republica Populară Chineză
Coordonate: 🌍 ({{PAGENAME}})

Țară Republica Populară Chineză
ProvincieYunnan

Suprafață[1]
 - Total23,186 km²

Populație (2020)
 - Total387.511 locuitori

Fus orarCST (+8)
Cod poștal674400
Prefix telefonic0887

Prezență online
www.diqing.gov.cn
OpenStreetMap relation

Poziția localității Prefectura autonomă tibetană Diqing

Această prefectură a provinciei Yunnan este mărginită la nord-est de provincia Sichuan, iar la nord-vest de regiunea autonomă Tibet (TAR). În părțile de sud-vest și sud-est prefectura Diqing se învecinează cu alte subdiviziuni ale provinciei Yunnan: prefectura autonomă Nujiang Lisu și, respectiv, Lijiang.

Există trei subdiviziuni administrative cu rang de district în această prefectură: orașul Shangri-La, districtul Dêqên și districtul autonom Weixi Lisu și toate s-au aflat anterior în prefectura Lijiang (situată la sud-est de această prefectură).[2] Această prefectură autonomă a fost înființată în 1957 și numită Diqing de primul său guvernator.[2] Numele acestei prefecturi autonome tibetane (TAP) este scris, de asemenea, Dechen, Deqing sau Dêqên.[3]

Transport

Aerian

Aeroportul Shangri-La Diqing, cunoscut și sub numele de Aeroportul Diqing, este unul dintre cele mai mari aeroporturi din nord-vestul provinciei Yunnan. El este situat la aproximativ 3,4 mile (5,5 km) de centrul orașului Shangri-La. Există zboruri către Lhasa, Chengdu, Beijing (via Kunming), Shanghai Pudong, Shenzhen (via Guiyang), Guangzhou, Kunming și Xishuangbanna.

Rutier

Autostrăzile sunt principalul mijloc de transport pentru a ajunge în prefectura Diqing. Autostrada principală din această prefectură este Autostrada Națională Chineză 214 (o autostradă Yunnan-Tibet-Qinghai prescurtată „G214”).

Există, de asemenea, trasee directe de autobuz către Kunming, Lijiang și Panzhihua (Sichuan).

Demografie

Grupuri etnice din prefectura autonomă tibetană Diqing erau următoarele, la recensământul din 2000:

Naționalitate Populație Procent
Tibetani 117.099 33,12%
Lisu 98.195 27,78%
Han 57.928 16,39%
Naxi 45.269 12,81%
Bai 18.182 5,14%
Yi 11.616 3,29%
Hui 1.496 0,42%
Pumi 1.496 0,42%
Miao 1.434 0,41%
Nu 241 0,07%
Derung 137 0,04%
Alții 425 0,11%

Subdiviziuni

Prefectura Diqing este împărțită în trei districte, dintre care unul este autonom:

Hartă
Nume Hanzi Pinyin hanyu Tibetană standard Pinyin tibetan Populație
(recens. 2010)
Suprafață (km²) Densitate
(/km²)
Shangri'la
(Xianggelila)
香格里拉市 Xiānggélǐlā Shì în tibetană སེམས་ཀྱི་ཉི་ཟླ་གྲོང་ཁྱེར། Xamgyi'nyilha Chongkyir /
sems kyi nyi zla grong khyer
172.988 11.613 14,89
Districtul Dêqên
(Districtul Deqin)
德钦县 Déqīn Xiàn în tibetană བདེ་ཆེན་རྫོང་།

în tibetană མཇོལ་རྫོང་།

Dêqên Zong /
bde chen rdzong

Jol Zong /
mjol rdzong

66.589 7.596 8,76
Districtul autonom Weixi Lisu 维西傈僳族
自治县
Wéixī Lìsùzú
Zìzhìxiàn
în tibetană འབའ་ལུང་ལི་སུའུ་རིགས་རང་སྐྱོང་རྫོང་། Balung Lisurig Ranggyong Zong /
'ba' lung li su'u rigs rang skyong rdzong
160.605 4.661 34,45

Istoric

Această prefectură se află în partea de sud a unei regiuni istorice numită Kham, care a aparținut Imperiului Tibetan cu mai multe secole în urmă. După declinul și destrămarea acelui imperiu în secolul al IX-lea, zonele periferice precum sudul Khamului au continuat să facă parte din Tibet mai mult într-un sens etnografic decât politic. Ca o chestiune practică, pe la mijlocul anilor 1700, guvernul tibetan a pierdut în cea mai mare parte controlul politic asupra regiunii Kham în favoarea dinastiei manciuriene chineze Qing, iar această situație a durat până la detronarea dinastiei manciuriene în 1912.[4]

Khamul de sud împreună cu alte părți ale Yunnanului au fost administrate de clica Yunnan din 1915 până în 1927. Acea zonă a fost controlată apoi de guvernatorul și comandantul Long (Lung) Yun până aproape de sfârșitul Războiului Civil Chinez, când comandantul militar kuomintanfg-ist Du Yuming l-a înlăturat de la putere la ordinul generalului Chiang Kai-shek.

În această prefectură există trei districte: Shangri-La (anterior Zhongdian, în chineză: 中甸), districtul Dêqên și districtul autonom Weixi Lisu (anterior Weixi) și toate făceau parte anterior din prefectura Lijiang.[2] Prefectura autonomă a fost înființată în 1957 și numită „Diqing” de către primul său guvernator.[2][5]

În restul secolului al XX-lea, capitala prefecturii s-a numit Zhongdian, dar a fost redenumită la 17 decembrie 2001 ca Shangri-La (alte ortografii: Semkyi'nyida, Xianggelila sau Xamgyi'nyilha) după tărâmul ficțional Shangri-La din romanul Lost Horizon (1933) al lui James Hilton, cu scopul promovării turismului în zonă.[6][7]

Pe 25 iunie 2007 a fost înființat în această prefectură Parcul Național Pudacuo cu o suprafață de 1.300 km2. La 11 ianuarie 2014 a avut loc un incendiu major în cartierul tibetan Dukezong, vechi de 1.000 de ani, din capitala Shangri-La, ceea ce a cauzat multe distrugeri și greutăți.[8]

Note

  1. http://stats.yn.gov.cn/tjsj/tjnj/202212/t20221208_1083373.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. System Evolution”, pe site-ul oficial al administrației prefecturii Diqing (în chineză). Accesat la 25 aprilie 2015.
  3. Barnett, Robert. Lhasa: Streets with Memories, p. 197 (Columbia University Press, 2010).
  4. Goldstein, M.C. „Change, Conflict and Continuity among a community of nomadic pastoralists—A Case Study from western Tibet, 1950–1990”, în Resistance and Reform in Tibet (eds. Barnett and Akiner. London: Hurst & Co., 1994).
  5. Mackerras, Colin și Yorke, Amanda. The Cambridge Handbook of Contemporary China, p. 209 (Cambridge University Press, 1991).
  6. Yü, Dan. Mindscaping the Landscape of Tibet: Place, Memorability, Ecoaesthetics, p. 47 (Walter de Gruyter GmbH & Co, 2015).
  7. Merkel-Hess, Kate. China in 2008: A Year of Great Significance, p. 255 (Rowman & Littlefield, 2009).
  8. „Night fire burns for hours, destroys ancient Tibetan town in southwest China's Shangri-La county”. Toledo Blade. .

Legături externe

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.