Nicolae N. Săveanu
Nicolae N. Săveanu (n. , Bârlad, Tutova, România – d. 1952, București, România) a fost un om politic și profesor român.
| Nicolae N. Săveanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Bârlad, Tutova, România |
| Decedat | 1952 (85 de ani) București, România |
| Cetățenie | Principatele Unite Regatul României Republica Populară Română |
| Ocupație | profesor politician |
| Limbi vorbite | limba română |
| Președinte al Camerei Deputaților din România | |
| În funcție februarie 1934 – iunie 1937 | |
| În funcție iulie 1927 – noiembrie 1928 | |
| Ministru al sănătății | |
| În funcție – | |
| Prefect în Putna | |
| În funcție martie 1907 – martie 1907 | |
| În funcție decembrie 1902 – decembrie 1904 | |
| Prefect al județului Prahova | |
| În funcție august 1902 – decembrie 1902 | |
| Prefect în Putna | |
| În funcție februarie 1901 – august 1902 | |
| Deputat al României | |
| Deținător actual | |
| Funcție asumată | |
| Primar în Focșani | |
| Senator al României | |
| Ministru al muncii și solidarității sociale | |
| Partid politic | PNL |
| Alma mater | Universitatea din București |
Biografie
Nicolae N. Săveanu s-a născut în Bârlad și a fost primul fiu al lui Nicolae Săveanu (1940-1922)[1], om politic, primar al orașului Focșani și al Smarandei Săveanu, născută Philippide, sora lingvistului Alexandru Philippide.
A urmat studii de drept și filosofie la Universitatea din București și a fost, ulterior, profesor de filozofie.
Săveanu a devenit ulterior un membru marcant al Partidului Național Liberal și a fost ales pentru prima dată în Camera Deputaților în 1898. El a fost numit prefect al județului Putna în februarie 1901, al județului Prahova în august 1902 și din nou al județului Putna (decembrie 1902 - decembrie 1904 și martie 1907). El a fost ales în Senat în 1907. A îndeplinit funcția de secretar general al Ministerului de Interne de două ori: iulie 1908 - decembrie 1910 și 1914-1918. În guvernul condus de Ion I.C. Brătianu, a fost ministrul sănătății publice și ocrotirii sociale (30 octombrie 1923 - 29 martie 1926). El a devenit senator de drept în 1928. Săveanu a îndeplinit timp de două mandate funcția de președinte al Camerei Deputaților: din iulie 1927 până în noiembrie 1928 și din februarie 1934 până în iunie 1937.
Fiul lui, Radu Săveanu, a fost căsătorit cu Ioana (născută Dumitrescu), care a avut o aventură cu prințul Nicolae începând din 1927; probabil la insistența părinților lui, Radu a obținut divorțul în anul următor.[3]
Note
- Eduard Lambrino, Nicolae N. Săveanu, p. 27. Vrancea: Editura „Salonul Literar”, 2020, ISBN: 978-606-8580-78-4
- Ion Mamina, Monarhia constituțională în România, p. 410. București: Editura Enciclopedică, 2000, ISBN: 978-973-45-0315-5
- Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947), p. 43. București: Editura Enciclopedică, 2004, ISBN: 978-973-45-0643-9
Literatură
- Nicolae N. Săveanu (1866-1952), Eduard Lambrino, Editura „Salonul Literar”, Vrancea, 2020, ISBN: 978-606-8580-78-4