Mihai Nistor (pugilist)

Mihai Nistor (n. 5 noiembrie 1990, Podu Iloaiei, județul Iași) este un pugilist român care evoluează în categoria supergrea (+91 kg), campion mondial AIBA Pro Boxing în 2015.

Mihai Nistor
Date personale
Născut (33 de ani)
Podu Iloaiei, județul Iași
Cetățenie România
Ocupațieboxer[*]
Limbi vorbitelimba română
Înălțime1,83 m
Greutate105 kg
Țară România
Sportbox
AntrenorJoel Diaz
Titluri și realizări
Jocuri olimpiceJocurile Olimpice de vară din 2016 
Medalii
Campionatul European AIBA
BronzAnkara 2014Supergrei
BronzSamokov 2015Supergrei

Carieră

S-a apucat de box la vârsta de 15 ani sub îndrumarea lui Nicolae Chipirog.[1] A continuat la CS Nicolina din Iași cu antrenorul Nicu Chipirog, devenind campion național la cadeți în 2006 și la tineret în 2008.[1] În 2008 a semnat și cu CS Dinamo, dar a suferit o accidentare care l-a ținut pe margine. Foarte dezamăgit, s-a gândit să se retragă din sport și să plece la muncă în Italia, dar a fost convins de Nicolae Cara să vină să se antreneze la SCM Bacău, unde și-a relansat cariera.[2]

În 2010 a devenit pentru prima dată campion național de seniori.[1] A participat la World Combat Games din 2010, unde s-a clasat pe locul doi, după ce a fost învins în finala de Zhang Zhilei, vicecampion olimpic la Beijing 2008. La Campionatul European din 2011 de la Ankara a ajuns în semifinală, trecând de britanicul Anthony Joshua, campion mondial de tineret și viitor campion olimpic la Londra 2012. Totuși, a pierdut cu dublul campion mondial Roberto Cammarelle și s-a mulțumit cu bronzul.[1] După acesta performanță a semnat cu echipa kazahă Astana Arlans din cadrul campionatului semiprofesionist World Series of Boxing (WSB). A dobândit notorietate după ce l-a învins pe dublul campion mondial Clemente Russo și a încheiat sezonul 2012-2013 pe locul unu cu Astana Arlans. În sezonul următor s-a transferat la echipa Italia Thunder.[1]

În 2014 a fost cooptat în AIBA Pro Boxing (APB). A câștigat primele două meciuri cu rusul Magomed Omarov și respectiv marocanul Mohammed Arjaoui.[3] Acesta victorie i-a asigurat calificarea la Jocurile Olimpice de vară din 2016.[4] O luna mai târziu, la Campionatul European de la Samokov, a cucerit a două medalie de bronz după ce a pierdut semifinala cu croatul Filip Hrgovici.[5] În septembrie 2015 a trecut prin KO tehnic de germanul Erik Pfeifer, deținătorul centurii APB la supergrei, și a devenit campion mondial.[6] Totuși, a ieșit din competiție cu ochii tumefiați și a primit interzis de la doctori să participe la Campionatul Mondial de la Doha în luna octombrie.[7]

La începutul anului 2016 s-a despărțit de tehnicianul Relu Auraș și a început să se pregătească cu antrenorul federal Valentin Vrânceanu.[2]

Note

  1. Chipirogeste-pentru-mine-ce-a-fost-cus-d-1350264 „Povestea noului erou al României, "Stânca din Carpați" Mihai Nistor. La un pas de retragere în 2009, campion mondial în 2015. "Relu Auraș este pentru mine ce a fost Cus D'Amato pentru Mike Tyson" Verificați valoarea |url= (ajutor). Libertatea. .[nefuncțională]
  2. Justin Gafiuc (). „Pugilistul Mihai Nistor explică motivele divorțului de antrenorul Relu Auraș, cu 7 luni înainte de JO: "Auraș a vrut să mă transforme într-un sclav pe plantație". Gazeta Sporturilor.
  3. „Mihai Nistor: "My wish is to become World Champion in APB, and I will fight to win". AIBA Pro Boxing (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în .
  4. Cornel Cepariu (). „Băcăuanul Mihai Nistor, primul pugilist român calificat la Olimpiada de la Rio de Janeiro”. Agerpres. Arhivat din original la . Accesat în .
  5. Marian Ursescu (). „A rămas cu bronzul » Mihai Nistor a fost învins în semifinalele Campionatului European”. Gazeta Sporturilor.
  6. Alexandru Enciu (). „Victorie istorică! Boxerul Mihai Nistor, campion mondial APB la categoria supergrea! Băcăuanul l-a învins pe neamțul Pfeifer chiar la el acasă prin KO Tehnic în repriza a 9-a”. ProSport.
  7. „Medicii nu l-au lăsat pe Mihai Nistor în ring la CM: România a rămas fără reprezentant”. Gazeta Sporturilor. .

Legături externe

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.