Metodie al II-lea al Constantinopolului

Metodie al II-lea (în greacă Μεθόδιος Β΄, transliterat: Methodios 2; n. secolul al XII-lea – d. 1240, Constantinopol, Imperiul Latin de Constantinopol) a fost un cleric ortodox bizantin, care a îndeplinit funcția de patriarh ecumenic al Constantinopolului (aflat în exil la Niceea din cauza Cruciadei a patra) timp de trei luni în 1240, când a murit.[1][2] I-a succedat patriarhului Gherman al II-lea.

Metodie al II-lea al Constantinopolului
Date personale
Născutsecolul al XII-lea
Decedat1240
Constantinopol, Imperiul Latin de Constantinopol
Religiecreștinism ortodox[*]​
OcupațiePatriarhul ecumenic al Constantinopolului[*]​
Funcția episcopală

Biografie

Există puține informații despre el. A fost anterior egumen al Mănăstirii „Sf. Iachint”⁠(ru)[traduceți] (Μονής Υακίνθου) din Niceea.[1][3] Patriarhul Gherman al II-lea (1222–1240) a murit în iunie 1240 și, înainte de moartea sa, l-a recomandat ca succesor pe Nichifor Blemmidus. Cu toate acestea, împăratul bizantin Ioan al III-lea (1222–1254) al Imperiului de la Niceea a susținut candidatura lui Metodie, pe care l-a considerat a fi mai ascultător.

Este autorul probabil al unei lucrări intitulate De Revelatione, care îi este atribuită și lui Metodius din Olympus. El a scris o altă lucrare, Acnigmata, în ritm iambic.[4]

Metodie a fost ales patriarh în anul 1240, dar a murit subit la trei luni după înscăunare,[1][3] în septembrie 1240. Scurta sa perioadă de păstorire nu i-a oferit ocazia să aducă o contribuție semnificativă. A fost înmormântat în Mănăstirea „Sfântul Iachint” din Niceea.

Alegerea unui nou patriarh a fost amânată până în 1243, întrucât împăratul Ioan al III-lea (1222–1254) a încercat să-și găsească un ierarh loial și a ezitat un timp. În cele din urmă, el l-a sprijinit pe mitropolitul Manuil al Efesului.

Note
  1. Grumel (1958), p. 437.
  2. Padri Benedettini della Congregazione di S.Mauro in Francia. L'Arte di verificare le date dei fatti storici delle inscrizioni delle cronache e di altri antichi monumenti dal principio dell'era cristiana fino all'anno 1770. 2. Tradus de Giuseppe Pontini di Quero. Veneția: Tipografia Gatti. p. 463.
  3. „Μεθόδιος Α΄”. Μεγάλη Ορθόδοξη Χριστιανική Εγκυκλοπαίδεια. 11: 302. . Accesat în .
  4. Smith, William (ed.). „3. Methodius”. A Dictionary of Greek and Roman biography and mythology. Accesat în .

Bibliografie
  • Angold, Michael (1999). „Byzantium in exile”. În Abulafia, David (ed.). The New Cambridge Medieval History, vol. 5 (c.1198–c.1300). Cambridge: Cambridge University Press. pp. 543—568. ISBN: 9781139055734.
  • Grumel, Venance (). Traité d'études byzantines: La chronologie. I. Paris: Presses universitaires de France. p. 437.
  • Kazhdan, Alexander, ed. (). The Oxford Dictionary of Byzantium. Oxford and New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-504652-8.
  • Laurent, Vitalien (). „La chronologie des patriarches de Constantinople au XIII-e s. (1208-1309)”. Revue des études byzantines⁠(d). 27. pp. 129–150.
  • Viton de Saint-Allais, Nicolas (). L'art de vérifier les dates. I. Paris. p. 487.
  • Οικουμενικό Πατριαρχείο (Arhivat în , la Wayback Machine.)
  • «Νεώτερον Εγκυκλοπαιδικόν Λεξικόν Ηλίου» vol. 13, p. 172
Funcții religioase
Predecesor:
Gherman al II-lea 		Patriarh ecumenic al Constantinopolului
(în exil la Niceea)
iunie – septembrie 1240 		Succesor:
Manuil al II-lea
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.