Imperiul de la Niceea
Imperiul de la Niceea (în greacă Βασίλειον τῆς Νίκαιας) a fost cel mai mare dintre cele trei state bizantine grecești fondate de aristocrația bizantină după căderea Constantinopolului, cucerit în timpul celei de-a patra cruciade. A fost fondat de către familia Lascaris(d) și a existat în perioada 1204 - 1261.
| Imperiul de la Niceea | ||||
| Imperiul Roman de la Niceea | ||||
| Βασιλεία τῶν Ῥωμαίων Basileía tôn Rhōmaíōn Imperiul Romanilor | ||||
| — Imperiu — | ||||
| ||||
Situația din Imperiul Roman de Răsarit în 1214, la 10 ani după Cruciada a IV-a. | ||||
| Capitală | Niceea | |||
|---|---|---|---|---|
| Limbă | limba greacă | |||
| Religie | Creștinism Ortodox | |||
| Guvernare | ||||
| Formă de guvernare | Monarhie | |||
| Împărat | ||||
| - 1204-1222 | Theodore I Lascaris (primul) | |||
| - 1259-1261 | Mihail al VIII-lea Paleologul (ultimul) | |||
| Istorie | ||||
| Epoca istorică | Medievală | |||
| Căderea Constantinopolui cucerit în timpul celei de-a patra cruciade | 1204 | |||
| Restaurarea imperiului bizantin | 1261 | |||
Lista împăraților
- Theodoros I Lascaris (1204-1222)
- Ioan al III-lea Ducas Vatatzes (1222-1254)
- Theodoros al II-lea Lascaris (1254-1258)
- Georgios Mousalon (1258), regent
- Ioan al IV-lea Laskaris (1258-1261)
- Mihail al VIII-lea Paleologul (co-împărat între 1259-1261; a restaurat Imperiul bizantin)
Forțele militare
Imperiul de la Niceea a fost format din cele mai populate regiuni grecești ale Imperiului Bizantin, cu excepția celor din Tracia, care erau sub controlul latinilor sau bulgarilor. Ca atare, Imperiul a fost în măsură să ridice o forță militară rezonabil de numeroasă, circa 20.000 de soldați la apogeu - numărul înregistrat fiind participanții la numeroasele sale războaie împotriva statelor cruciate. Niceenii au dezvoltat unele trăsături ale armatei Comeniene, dar fără a avea resurse disponibile pentru Comnenieni, împărații bizantini din Niceea nu au putut să aibă nici numărul, nici calitatea armatelor pe care le-au avut împăratul Manuel și predecesorii săi pe câmpuri de luptă. Cum Asia Mică de vest are acces la mare, acest aspect a făcut să fie cel mai bogat și în timp a devenit cel mai puternic stat din regiune, deși numai pentru o perioadă scurtă.