Leonid Corneanu

Cornfeld s-a născut în satul Coșnița, Dubăsari, într-o familie de evrei. Avea 2 surori și 6 frați. A absolvit Institutul Tehnologic din Tiraspol, Institutul Literal din Harkov și Institutul de Filozofie, Literatură și Istorie de la Moscova. Din 1929 a început să publice poezii. Din 1936 a lucrat la Institutul Științific al RASS Moldovenești. În calitate de autor al manualelor școlare din RASSM, împreună cu Samuil Lehtțir, i-a introdus în "literatura moldovenească" pe George Coșbuc, Mihai Eminescu și Vasile Alecsandri. Acest lucru a atras critica activiștilor de partid, cei 2 fiind acuzați de "românofilie" (Lehtțir chiar a fost omorât un an mai târziu, în timpul Marii Epurări).[2] După ocupația sovietică a Basarabiei, Corneanu s-a stabilit la Chișinău. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a ajuns la rangul de căpitan, slujind într-un lagăr al NKVD.[3][4] După război s-a reîntors la Chișinău. A decedat în 1957, la 48 de ani.

Autenticitatea lucrărilor sale folclorice a fost disputată atât de comuniști, cât și de alți scriitori, cum ar fi George Meniuc.

În 1949, Corneanu și-a părăsit soția și copiii pentru o studentă de-a sa, ceea ce a atras critica din partea Partidului Comunist.