László Lőrinczi (scriitor)

László Lőrinczi (n. , Țeline, România – d. , Settimo San Pietro, Sardinia, Italia) a fost un poet, jurnalist și traducător maghiar din România. A fost fiul lui Ferenc Lőrinczi (1884-1953) și fratele mai mic al lui Ferenc Lőrinczi (1916-1980).

Pentru alte persoane cu același nume, vedeți László Lőrinczi (dezambiguizare).
László Lőrinczi
Date personale
Născut
Țeline, România
Decedat (92 de ani)
Settimo San Pietro, Sardinia, Italia
PărințiFerenc Lőrinczi[*]
Frați și suroriFerenc Lőrinczi[*] 
Căsătorit cuLiana Pasquali
Cetățenie România
Ocupațiescriitor
traducător
Limbi vorbitelimba română
limba rusă
limba franceză
limba occitană
limba engleză
limba spaniolă
limba italiană
limba maghiară

Biografie

Lőrinczi a absolvit Colegiul Reformat din Cluj (1937), apoi Facultatea de Drept din Cluj (1941), iar mai târziu a urmat studii de filosofie și economie în Italia. A lucrat ca judecător stagiar la Tribunalul Cluj (1942-1946), secretar cultural al Magyar Népi Szövetség la București (1946-1949), redactor fondator al Editurii de stat pentru literatură și artă (1949-1951), colaborator la Romániai Magyar Szó și Művelődési Útmutató. În 1947 s-a mutat, împreună cu familia, la București. A lucrat până la pensionarea sa în 1981 ca director al redacției bucureștene a ziarului Új Élet. Începând din 1990 a fost colaborator la Valóság.

A fost un traducător reputat al literaturii române în limba maghiară, fiind autorul, printre altele, a unei traduceri a romanului Baltagul al lui Mihail Sadoveanu, care a fost publicată în 1960.[1] A tradus, de asemenea, poezii scrise de Giuseppe Ungaretti, Cesare Pavese, Salvatore Quasimodo, precum și romanul Todo modo de Leonardo Sciascia. În 1963 a redactat o antologie multilingvă Arghezi-Brecht-Quasimodo.

László Lőrinczi a fost căsătorit cu harpista italiană Liana Pasquali, cu care a avut o fiică pe nume Marinella Lőrinczi, care a predat mai târziu la Universitatea din Cagliari.[1] A frecventat cercul de studii italiene, fiind prieten cu profesorul Marco Cugno, cu care a păstrat o relație timp de zeci de ani.[1] László Lőrinczi s-a mutat în anul 1998 pe insula Sardinia.[1]

Scrieri

  • A szerető (comedie în trei acte, 1957);
  • Itáliai napok (1966);
  • Lépések visszhangja (1973);
  • Utazás a Fekete Kolostorhoz (1975);
  • Hazatérés Lucaniából (Cluj, 1982);
  • Közvetítő (eseuri, 1987);
  • Zöngés napló. Kriterion, București, 1997;
  • Második Napló (Best Company), 2001;
  • A lehetetlen kísérlet: Pier Paolo Pasolini árnyékában (Settimo San Pietro, 2002);
  • Sárból vétettél (roman, Cluj, 2005);
  • A Rhapsody fedélzetén (povestiri, Cluj, 2006);
  • Szomszédok (roman, Cluj, 2010);
  • Üzenetek Erdélybe (eseuri și note, Cluj, 2010);
  • Az alázat ünnepei (o selecție de traduceri literare, ediție bilingvă, Cluj, 2010);
  • Három dráma (Cluj, 2011);
  • Utazás a Fekete Kolostorhoz (ediția a III-a, revizuită, Cluj, 2011).

Traduceri din limba română

Note

  1. „In memoriam Marco Cugno”, Orizzonti culturali italo-romeni. Orizonturi culturale italo-române (7), iulie 2012, accesat în

Bibliografie

Lectură suplimentară

  • Kakassy Endre: Sadoveanu magyarul. Korunk 1957/4.
  • Jánosházy György: Boszorkánykörben. Korunk 1958/4.
  • Pascu, Petre: Arghezi într-o nouă versiune maghiară. Viața Românească 1964/7.
  • László Gáldi: Romániai magyar fordítás-triptichon (Arghezi-Brecht-Quasimodo). Nagyvilág, Budapest, 1965/1.
  • Deák Tamás: Itáliai napok. Utunk, 1967/16.
  • Beke György: Tolmács nélkül. 1972. 290-305;
  • Beke György: Az író megbízólevele. A Hét, 1979/4.
  • Adonyi Nagy Mária: A gondolat útján. Utunk, 1973/22.
  • Franyó Zoltán: Lőrinczi László zarándokútjai a Fekete Kolostorhoz. Előre, 1975. április 6.
  • Bárczi Géza: Emlékek egy könyv olvasása közben. Irodalomtörténet, Budapest, 1976/1.
  • Balogh Edgár: Köszöntjük Transsylvanus Viatort. Igaz Szó, 1979/1.
  • Gálfalvi Zsolt: Özönvíz után avagy Harag György következetessége. A Hét, 1982/45.
  • Marosi Péter: Varázsolt naturalizmus. Utunk, 1982/46.
  • Páll Árpád: Ősbemutató – negyedszázad múltán. Új Élet, 1982/24.
  • Pomogáts Béla: Közírás, úti rajz. Élet és Irodalom, Budapest, 1984. január 27.
  • Szász János: Napló az óvárosi arszlánokról. A Hét, 1985/15.

Legături externe

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.