Județul Gorj (interbelic)
Județul Gorj a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Oltenia. Reședința județului era orașul Târgu Jiu.
| Județul Gorj | |||||
| |||||
| Provincie: | Oltenia | ||||
| Reședința: | Târgu Jiu | ||||
| Populație: •Total 1930: |
Locul 206.339 loc. | ||||
| Suprafață: •Total: |
Locul 4.579 km² | ||||
| Perioadă de existență: | ' | ||||
| Subdiviziuni: | (inițial) patru plăși (ulterior) șase plăși | ||||
Întindere
Județul se afla în partea sud-vestică a României Mari, în nordul regiunii Oltenia. Actualmente, teritoriul lui cuprinde mare parte din actualul județ Gorj. Se învecina la vest cu județul Mehedinți, la nord cu județele Hunedoara și Sibiu, la est cu județul Vâlcea, iar la sud cu județul Dolj.
Organizare
Teritoriul județului era împărțit inițial în patru plăși:[1]
Ulterior au fost înființate două plăși noi:
Populație
Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 206.339 de locuitori, din care: 97,9% români, 1,7% țigani ș.a. Din punct de vedere confesional erau 99,6% ortodocși.
Mediul urban
În 1930 populația urbană a județului era de 13.030 locuitori, dintre care 90,0% români, 4,6% țigani, 1,1% germani, 0,9% maghiari, 0,8% evrei ș.a. Din punct de vedere confesional orășenimea era alcătuită din 95,8% ortodocși, 2,2% romano-catolici, 0,8% mozaici ș.a.