Henri Pinta

A studiat cu Alexandre Cabanel și Jules Lefebvre^⁠(d).[9] În 1884, a primit Prix de Rome pentru reprezentarea „jurământului lui Brutus” după moartea Lucreției. Din 1885 până în 1888, a fost rezident la Villa Médicis din Roma, sub conducerea lui Ernest Hébert^⁠(d). În 1885, a avut loc o expoziție la Paris, pentru a oferi locuitorilor ocazia de a-și prezenta lucrările. Alegerea subiectului său era ciudată, iar unii au spus că era eretică: „Hristos plângând pentru inutilitatea jertfei Sale”, în care Iisus era portretizat fără calități divine.

În anul următor, a prezentat o „Sfânta Marta”, care a fost criticată pe motiv că era prea cochetă. În 1887, „Liturghia de la Bolsena” (după Rafael ) a fost considerată a fi derivată din partea cea mai puțin interesantă a originalului. În cele din urmă, în 1888, interpretarea Aurorei a fost considerată mediocră și vulgară. Ceea ce este, probabil, cea mai cunoscută lucrare a sa provine tot din această perioadă: un portret al compozitorului Claude Debussy, care era rezident al vilei în 1886.

În 1890, a devenit membru al Société des Artistes Français și a expus în mod regulat la Salon^⁠(d).[9] Printre lucrările notabile din această perioadă ulterioară se numără „Naissance du Jour” (Nașterea zilei, 1903), care este încă reprodusă pe scară largă, și o lucrare neconvențională „Sfânta Inimă”, inspirată de tristețea sa cauzată de pierderea a doi fii în Primul Război Mondial. A fost una dintre preferatele lui Teilhard de Chardin.[10]

A fost prieten de o viață cu un alt pictor din Marsilia, Alexandre Jean-Baptiste Brun^⁠(d).

Mai târziu, lucrările sale au devenit mai convenționale ca stil și s-a concentrat pe desene pentru decorațiuni bisericești. În 1915 a creat o pictură murală înfățișând moartea Sfântului Iosif pentru biserica Saint-François Xavier des Missions étrangères.[10] Împreună cu producătorul de vitraliu, Louis-Charles-Marie Champigneulle, a realizat modele pentru ferestre la biserica Saint Vaast din Béthune și Bazilica Sfintei Inimi din Marsilia.

În 1933 s-a întors cu Champigneulle la bazilică, proiectând mozaicuri pentru cor, care acoperă 120 de metri pătrați. Finalizarea proiectului a durat până în 1941.

• Suzanne Arzoumanian-Soulé, Henri Pinta (Marsilia 1856-Paris 1944) : Vie et œuvre, Teză de master, 2002, Universitatea Aix-Marseille .

• „Cine a fost Henri Pinta?” @ Inima Sacra a lui Teilhard.
• „Henri Pinta și Inima Sacră” @ Inima Sacră a lui Teilhard