Gheorghe Galbură

Gheorghe Galbură (n. , Orhei, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 2007[1][2]) a fost un matematician român, profesor universitar, care s-a remarcat prin contribuții în domeniul algebrei și al topologiei. A fost autor a numeroase manuale de matematică, atât de liceu, cât și universitare.

Gheorghe Galbură
Date personale
Născut
Orhei, gubernia Basarabia, Imperiul Rus
Decedat2007 (90 de ani)
Cetățenie România
Ocupațiematematician
cadru didactic universitar[*]​
Activitate
Alma materUniversitatea din București
OrganizațieFacultatea de Matematică a Universității din București;
Institutul de Matematică al Academiei

Biografie

S-a născut într-o familie de țărani. A urmat studii la Școala Normală din Bacău, apoi la Facultatea de Matematică a Universității din București (1935). În 1939 este licențiat în matematică. În anul următor, pleacă la Roma, ca în 1942 să obțină doctoratul. În 1943 se întoarce în țară, iar în perioada 1948 - 1950 este conferențiar la Catedra de Algebră și Geometrie Algebrică în cadrul Universității din București. Între timp, a predat complemente de aritmetică, geometrie și analiză matematică, teoria grupurilor, a structurilor și geometrie descriptivă.

A fost prodecan la Facultatea de Matematică și Fizică, apoi șef de sector (geometria algebrică) la Institutul de Matematică al Academiei.

În 1964 a fost decorat cu Ordinul Muncii, clasa a III-a.[3]

Activitate științifică

A studiat ecuația funcțională a lui Francesco Severi și a stabilit o condiție necesară și suficientă ca aceasta să aibă o soluție derivabilă până la ordinul al doilea.

În teza sa de doctorat, din domeniul geometriei algebrice, se ocupă de o relație între sistemele canonice ale lui Severi, dă o demonstrație teoremei lui Alexander și generalizează o formulă a lui Hermann Schubert⁠(en)[traduceți].

A stabilit că varietățile canonice ale unei varietăți algebrice lipsite de singularități sunt cicluri Shiing-Shen Chern ale varietății.

A efectuat cercetări în domeniul grupurilor topologice. S-a ocupat de inelele noetheriene⁠(en)[traduceți].

Scrieri
  • 1941: Sopra una certa equazione funzionale;
  • 1942: Sul gruppo caratteristico di una corrispondenza fra varietà algebriche ("Asupra grupului caracteristic al unei corespondențe între varietățile algebrice"), teza de doctorat;
  • 1948: Algebra modernă;
  • 1961: Corpuri de funcții algebrice și varietăți algebrice, Ed. Academiei, București;
  • 1969: Introducere în algebră, Ed. Tehnică, București;
  • 1972: Algebră, Ed. Didactică și Pedagogică, București;
  • 1979: Geometrie (cu Ferenc Radó);

A avut numeroase publicații și lucrări didactice, unele în colaborare cu: Octav Onicescu, Constantin Ionescu-Țiu, Ion D. Ion, Simona Popp.

Note
  1. Dicționar personalități, meditații, maxime - Detalii personalitate, , Arhivat din original în , accesat în
  2. I. Pop, „Cercetarea științifică în domeniile Topologiei Algebrice și Teoriei Formei la Facultatea de Matematică a Universității „Al. I. Cuza" din Iași - PDF Free Download”, Hobbydocbox.com, p. 2, accesat în
  3. Text publicat în Monitorul Oficial al Romîniei (), „Decretul nr. 635/1964 pentru conferirea titlului de Profesor Emerit al Republicii Populare Romîne, de ordine si medalii unor cadre didactice si tehnice-administrative de la Universitatea din Bucuresti”, Lege5, accesat în
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.