Esmehan Sultan

Esmehan Sultan s-a născut în jurul anului 1545 în orașul Manisa,[2] pe când tatăl ei era doar prinț. Mama ei era Nurbanu Sultan.[3][4]

În 1562 au fost încheiate alianțe matrimoniale puternice pentru fiicele lui Șehzade Selim, prințul care avea să-i succeadă sultanului Soliman Magnificul sub numele de Selim al II-lea: Esmehan s-a căsătorit cu vizirul Sokollu Mehmed Pașa, Gevherhan s-a căsătorit cu amiralul Piyale Pașa și Șah cu șoimarul șef Hasan Agha.[5] Cheltuielile pentru nunta imperială au fost suportate de Trezoreria de Stat, iar ginerele imperial a primit un cadou de nuntă de 15.000 de florini.[6]

În 1575, imediat după ce fratele ei, sultanul Murad, a urcat pe tron, indemnizația ei zilnică era de 250 de aspri.[7] La începutul anilor 1580 Esmehan s-a prezentat fratelui ei, sultanul Murad al III-lea, cu două concubine pentru a preveni stingerea dinastiei, deoarece fratele ei rămăsese fidel unei concubine, Safiye, cu care a avut doi fii.[8]

Ea este renumită pentru că a construit Moscheea Sokollu Mehmed Pașa din Istanbul și Moscheea Esmahan Sultan din Mangalia.

După moartea marelui vizir Sokollu Mehmed Pașa în 1579, prințesa l-a ales ca soț pe Ösdemiroğlu Osman Pașa, care nu a fost însă interesat. Următoarea ei alegere a fost Kalaylıkoz Ali Pașa, guvernatorul Budei, care a fost de acord cu căsătoria, însă atunci când sultanul i-a cerut să divorțeze de soția sa anterioară, durerea și suferința soției sale au provocat, se pare, o revoltă în oraș.[9] Cu toate acestea, cei doi s-au căsătorit în 1584[3] și au avut un fiu, Sultanzade Mahmud Bey, care s-a născut în 1585.[10]

Esmehan Sultan a murit la nașterea unui copil, la fel ca și sora ei, Fatma Sultan, înaintea ei, la 8 august 1585 și a fost înmormântată în mausoleul tatălui ei din Moscheea Hagia Sophia.[3][11] Fiul ei nou-născut, Mahmud, îi va supraviețui doar cincizeci de zile.[3]

• Peirce, leslie P. (1993). The Imperial Harem: Women and Sovereignty in the Ottoman Empire. Oxford University Press. ISBN 978-0-195-08677-5.
• Uluçay, Mustafa Çağatay (2011). Padișahların kadınları ve kızları. Ankara, Ötüken.
• Sakaoğlu, Necdet (2008). Bu mülkün kadın sultanları: Vâlide sultanlar, hâtunlar, hasekiler, kadınefendiler, sultanefendiler. Oğlak Yayıncılık. ISBN 978-9-753-29623-6.