Dexclorfeniramină

Dexclorfeniramina este un antihistaminic H1 derivat de piridină cu proprietăți anticolinergice. Este utilizat în tratamentul alergiilor, precum urticaria.[7][8][9][10] Calea de administrare disponibilă este cea orală.[7] Este izomerul S al clorfeniraminei.[10]

Dexclorfeniramină
Identificare
Număr CAS25523-97-1[1][2] 
PubChem33036[3] 
DrugBank13679[4] 
UNII3Q9Q0B929N[1] 
KEGGC06946 
ChEMBLCHEMBL1201353[5] 
Cod ATCR06AB02 
SMILES
CN(C)CCC(C1=CC=C(C=C1)Cl)C2=CN=CC=C2[6] 
InChI
InChI=InChI=1S/C16H19ClN2/c1-19(2)11-9-16(14-4-3-10-18-12-14)13-5-7-15(17)8-6-13/h3-8,10,12,16H,9,11H2,1-2H3/t16-/m0/s1[6] 
Date chimice
FormulăC₁₆H₁₉ClN₂[6] 
Masă molară274,123676288 u.a.m. 

Molecula a fost patentată în anul 1962 și a fost aprobată pentru uz medical în anul 1959.[11]

Note
  1. Global Substance Registration System, accesat în
  2. CAS Common Chemistry, accesat în
  3. „Dexclorfeniramină”, Dexchlorpheniramine (în engleză), PubChem, accesat în
  4. Dexchlorpheniramine (în engleză), DrugBank,
  5. IUPHAR/BPS Guide to PHARMACOLOGY, accesat în
  6. „Dexclorfeniramină”, PubChem
  7. „Dexchlorpheniramine”. The American Society of Health-System Pharmacists. Accesat în februarie 2020.
  8. Theunissen, E. L.; Vermeeren, A.; Ramaekers, J. G. (). „Repeated-dose effects of mequitazine, cetirizine and dexchlorpheniramine on driving and psychomotor performance”. British Journal of Clinical Pharmacology. 61 (1): 79–86. doi:10.1111/j.1365-2125.2005.02524.x. PMC 1884990 . PMID 16390354.
  9. Ortíz San Román, L.; Sanavia Morán, E.; Campos Domínguez, M.; Peinador García, M. M. (). „Síndrome anticolinérgico por dexclorfeniramina como causa de retención urinaria”. Anales de Pediatría. 79 (6): 400–1. doi:10.1016/j.anpedi.2013.02.014. PMID 23680058.
  10. „Dexchlorpheniramine”. DrugBank - Canadian Institutes of Health Research. Accesat în februarie 2020.
  11. Fischer, Jnos; Ganellin, C. Robin (). Analogue-based Drug Discovery (în engleză). John Wiley & Sons. p. 547. ISBN 9783527607495.

Vezi și
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.