Piridină

Piridina (denumire IUPAC sistematică: azabenzen; denumită și azină) este un compus heterociclic ce conține un nucleu format din șase atomi, dintre care unul este de azot, având formula chimică C5H5N. Denumirea de azabenzen provine de la faptul că poate fi considerat ca un analog de benzen în care a fost înlocuită o grupare C-H cu un atom de azot.

Piridină
Denumiri
Alte denumiriAzabenzol; Azină
Identificare
SMILES
Număr CAS110-86-1
ChEMBLCHEMBL266158
PubChem CID1049
Informații generale
Formulă chimicăC5H5N
Aspectincolor, cu miros neplăcut
Masă molară79,042 u.a.m.[1] 
Proprietăți
Densitate0,982 g/cm3
Starea de agregarelichidă
Punct de topire-42 °C
Punct de fierbere115 °C
Solubilitatebună în apă, etanol, eter, acetonă, uleiuri
Presiune de vapori16 millimetre of mercuryi[2] 
Viscozitatedinamică 0,94 poiseuille 
NFPA 704

3
3
0
-
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Este un compus lichid, incolor. Face parte din structura multor compuși chimici importanți, precum produse farmaceutice, vitamine (niacină), etc. În trecut era obținută din gudronul de cărbune, iar în prezent se sintetizează la nivel industrial aproximativ 20.000 de tone într-un an.[3]

Reacții chimice

Piridina permite ușor introducerea grupei amino la nucleul aromatic prin încălzire cu amidură de sodiu la 1100C, rezultând aminopiridinele: 2-aminopiridină și în cantități mici 4-aminopiridină și 2,6-diaminopiridină. 2,6-Diaminopiridina devine produsul principal al reacției la 1700C și cu un ușor exces de amidură[4].

Utilizări

Piridina este utilizată ca și bază (alcal) în diferite sinteze de medicamente și pesticide din chimia organică sau ca solvent și la denaturarea etanolului.

Note
  1. „piridină”, PYRIDINE (în engleză), PubChem, accesat în
  2. http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0541.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. Shimizu, S.; Watanabe, N.; Kataoka, T.; Shoji, T.; Abe, N.; Morishita, S.; Ichimura, H. (), „Pyridine and Pyridine Derivatives”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a22_399
  4. Nenitescu, p.686-687

Bibliografie
  • Costin D. Nenițescu, Chimie Organică, vol. II, ediția a VIII-a, Editura Didactică și Pedagogică, 1980

Vezi și

Legături externe
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.