Caritate

Caritate înseamnă ajutorul voluntar acordat celor aflați în dificultate.

Caritate în creștinism

În Europa medievală în secolele al XII-lea și al XIII-lea, creștinismul latin a suferit o revoluție caritabilă.[1] Patronii bogați au fondat multe leprozerii și spitale pentru bolnavi și săraci. Noile confraternități și ordine religioase au apărut odată cu misiunea primară de a se angaja într-o muncă caritabilă intensă. Istoricii dezbat cauzele. Unii susțin că această mișcare a fost stimulată de forțele economice și materiale, precum și de o creștere a culturii urbane. Alți învățați susțin că evoluțiile din domeniul spiritualității și al culturii devoționale au fost centrale. Pentru alți învățați, caritatea medievală a fost în primul rând o modalitate de a ridica statutul social și de a afirma ierarhiile existente ale puterii.[2]

Vezi și

Note
  1. J. W. Brodman, Charity and Religion in Medieval Europe (2009)
  2. Adam J. Davis, "The Social and Religious Meanings of Charity in Medieval Europe" History Compass (2014) 12#12 pp 935–950

Bibliografie
  • Ligia Livadă-Cadeschi, De la milă la filantropie. Instituții de asistare a săracilor din Țara Românească și Moldova în secolul al XVIII-lea, București, Nemira, 2001
  • Coordonator: Ligia Livadă-Cadeschi, Sărăcie și asistență socială în spațiul românesc (sec. XVIII-XX), București, Colegiul Noua Europă, 2002

Legături externe
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.