Bronisław Baczko

Bronislaw Baczko (n. , Varșovia, Polonia – d. , Geneva, Geneva, Elveția) a fost un istoric al filosofiei polonez, specializat în Revoluția Franceză și în utopii. În anii 1960, el a fost, alături de Leszek Kołakowski, unul dintre principalii reprezentanți ai școlii de istorie a ideilor de la Varșovia.[8]

Bronisław Baczko
Date personale
Născut[1]
Varșovia, Polonia[2][1]
Decedat (92 de ani)[2][1]
Geneva, Geneva, Elveția[1]
CopiiMalgorzata Zakrzewski[*]
Cetățenie Polonia
 Elveția
Ocupațieistoric al epocii moderne[*]
filozof
scriitor
istoric al filosofei[*]
Locul desfășurării activitățiiVarșovia[3]
Limbi vorbitelimba poloneză
limba franceză
Activitate
Alma materUniversitatea din Varșovia 
OrganizațieUniversitatea din Varșovia
Universitatea din Geneva 
Partid politicPartidul Muncitoresc Unit Polonez 
PremiiPremiul Balzan[*] ()[4]
Nagroda im. Księdza Józefa Tischnera[*][[Nagroda im. Księdza Józefa Tischnera |]] ()[5]
prix Biguet[*][[prix Biguet (french literary award for a phylosophy book)|]] ()[6]
prix Culture et société de la Ville de Genève[*][[prix Culture et société de la Ville de Genève |]] ()[7]
Złoty Krzyż Zasługi[*][[Złoty Krzyż Zasługi (Polish award)|]]
docteur honoris causa de l'université de Tours[*][[docteur honoris causa de l'université de Tours |]] () 

Biografie

Bronislaw Baczko s-a născut într-o familie evreiască cu o condiție materială modestă din Varșovia. Când Germania nazistă a invadat Polonia, el s-a refugiat către Est. Părinții lui dispar în ghetou. După doi ani într-un colhoz sovietic, s-a alăturat corpului de armată format de către supraviețuitorii Partidului Comunist Polonez. Era ofițer al acestui corp de armată când s-a întors la Varșovia, în 1945.[9] Bronislaw Baczko a obținut doctoratul în litere în anul 1952 la Universitatea din Varșovia[10]. Apropiat doctrinar de stalinism, Baczko s-a opus filosofiei reprezentate în special de Școala de la Lvov-Varșovia. Prima sa lucrare a fost un pamflet îndreptat împotriva lui Tadeusz Kotarbiński,[11] a cărui filosofie nu era „suficient de dialectică”. A predat acolo până în 1968, când a fost concediat și a părăsit  Polonia[12] pentru a trăi în Franța. El și-a continuat activitatea didactică în calitate de profesor asociat la Facultatea de Litere de la Clermont-Ferrand, Franța din 1969 până în 1973 și apoi la Universitatea din Geneva, unde a fost profesor de istoria mentalităților și de istorie a istoriei din 1974 până în 1989 și profesor emerit din 1989.[13] A fondat în această perioadă, împreună cu Jean Starobinski, Grupul de studii cu privire la secolul al XVIII-lea.[14]

Premii și distincții

Premii
Titluri
  • Membru al Institutului Internațional de Filosofie
  • Membru al comitetului „Société Jean-Jacques Rousseau”
  • Doctor honoris causa al Universității de științe umaniste din Strasbourg în 1981
  • Doctor honoris causa al Universității din Tours în 1999

Publicații (selecție)

Text tradus în franceză
  • Rousseau, solitude et communauté, trad. de Claire Brendhel-Lamhout, Paris-La Haye, Mouton ; Paris, École pratique des hautes études, 1974
Texte scrise în franceză
  • Lumières de l'utopie, Paris, Payot, 1978
  • (ed.), Une éducation pour la démocratie : textes et projets de l'époque révolutionnaire, Paris, Garnier frères, 1982 ; ed. a 2-a revăzută și corectată, Geneva, Droz, 2000
  • Les Imaginaires sociaux : mémoires et espoirs collectifs, Paris : Payot, 1984
  • Le Calendrier républicain, in Pierre Nora (dir.), Les Lieux de Mémoire, t. I : La République, Paris, Gallimard, 1984
  • Thermidoriens, Instruction publique [éd. 1992], Lumières et Vandalisme, in Dictionnaire critique de la Révolution française, sous la dir. de Mona Ozouf et François Furet, Paris, Flammarion, 1988 ; rééd. augm. 1992
  • Comment sortir de la Terreur : Thermidor et la Révolution, Paris, Gallimard, « NRF essais », 1989
  • Job, mon ami : promesses du bonheur et fatalité du mal, Paris, Gallimard, « NRF essais », 1997
  • Politiques de la Révolution française, Paris, Gallimard, « Folio Histoire », 2008

Note

  1. www.accademiadellescienze.it, accesat în
  2. http://www.rts.ch/info/culture/7978369-deces-de-l-historien-de-la-philosophie-bronislaw-baczko-a-92-ans.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. „Bronisław Baczko”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  4. http://www.corriere.it/cultura/16_agosto_30/baczko-polonia-illuminismo-utopia-terrore-gomulka-rousseau-94cc2ff2-6eda-11e6-adac-6265fc60f93f.shtml Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. http://wyborcza.pl/1,76842,10665789,Wielka_nagroda_dla_Bronislawa_Baczki.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. http://www.academie-francaise.fr/prix-biguet Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. https://www.geneve.ch/fr/public/acteurs-actrices-culturel/prix-decernes/prix-culture-societe-ville-geneve Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. pl Ryszard Sitek, Warszawska Szkoła Historii idei. Między historią a teraźniejszością, Scholar, Varșovia, 2000.
  9. Philippe-Jean Catinchi, "Bronislaw Baczko", Le Monde du 4-5 septembre 2016
  10. Krzysztof Pomian, « Baczko : Lumières et Révolution », in Giovanni Busino (éd.), Lumières, utopies, révolutions: espérance de la démocratie : à Bronislaw Baczko, Librairie Droz, 1989.
  11. pl O poglądach filozoficznych i społeczno-politycznych Tadeusza Kotarbińskiego, TKKN, Varșovia, 1951
  12. Notice d'autorité de la BnF.
  13. PDFPDF Annuaire des professeurs honoraires de l’université de Genève.
  14. PDFPDF « La politique du singulier », în Campus n° 106 : « Jean-Jacques Rousseau », université de Genève, décembre 2011-janvier 2012.
  15. Prix de la Ville de Genève 1999, liste des lauréats.

Bibliografie

  • Lumières, utopies, révolutions : espérance de la Démocratie. À Bronislaw Baczko, hommages recueillis et publiés par Giovanni Busino, Jean-Claude Favez, Krzysztof Pomian et Michel Porret, dans la Revue européenne des sciences sociales, t. XXVII, n° 85, Genève, Droz, 1989
  • Le Jardin de l'esprit : textes offerts à Bronislaw Baczko, réunis par Michel Porret et François Rosset, Genève, Droz, 1995
  • « Utopie, Lumières, révolution, démocratie: les questions de Bronislaw Baczko », Michel Porret, Esprit, août-septembre 2003, 8-9, pp. 22–35.
  • « L'horizon d'attente des Lumières », Bronislaw Baczko, entretien avec Frédéric Le Bihan, Olivier Mongin, Michel Porret et Eric Vigne, Esprit, août-septembre 2003, 8-9, pp. 36–55.
  • « ‘Retrouver les fils de la synchronie’. Bronisław Baczko et les lumières de l’utopie », Helder Mendes Baiao, Przegląd Humanistyczny, n° 3 (444), 2014, pp. 85–106.
  • « On History and Liberty: The 'Revisionism' of Bronisław Baczko », Helder Mendes Baiao, Hybris. Internetowy Magazyn Filozoficzny, n° 2 (37), 2017, pp. 34-60 [online: http://magazynhybris.com/index.php/component/content/article/11-archiwum/61-hybris-37-2017 Arhivat în , la Wayback Machine.].

Legături externe

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.