Anton Bibescu

Anton Bibescu (francizat Antoine Bibesco, n. 19 iulie 1878, Paris – d. 2 septembrie, 1951, Paris) a fost un prinț român, născut într-o familie veche de boieri. A fost avocat, diplomat și scriitor.

Anton Bibescu
Date personale
Născut[1][2][3]
Paris, A Treia Republică Franceză
Decedat (73 de ani)[3]
Paris, A Patra Republică Franceză
ÎnmormântatParis
PărințiAlexandre Bibesco[4]
Elena Bibescu
Frați și suroriEmmanuel Bibesco[*][[Emmanuel Bibesco (Romanian noble, friend of Marcel Proust)|]]
Căsătorit cuElizabeth Bibesco[*][[Elizabeth Bibesco (British writer, and Romanian princess)|]] ()
CopiiPriscilla Bibesco[*][[Priscilla Bibesco ((1920–2004))|]][4]
Cetățenie România
Ocupațiediplomat
Limbi vorbitelimba franceză[5]
limba engleză
Ambasador în Statele Unite ale Americii[*]

PremiiSaintour Prize[*][[Saintour Prize (prize from Académie française)|]] ()

Biografie

Anton Bibescu a fost fiul lui Alexandru Bibescu (1842-1911) și al Elenei Bibescu, născută Kostaki-Epureanu (1855-1902).

În timp ce fratele său, Emanuel Bibescu (1874-1917), administra proprietățile lor din România, Anton savura o viață mai strălucitoare la Paris. Faimoasele saloane ale mamei sale i-au oferit posibilitatea de a-i întâlni (printre alte celebrități) pe Charles Gounod, Claude Debussy, Camille Saint-Saëns, Pierre Bonnard, Édouard Vuillard, Aristide Maillol, Anatole France și mai ales pe Marcel Proust.

Proust i-a devenit prieten de durată și i-a împărtășit limbajul secret în care Marcel se numea "Lecram" iar Bibesco era "Ocsebib". Proust și prințul Bibescu au locuit pe aceeași stradă într-un cartier exclusivist din centrul Parisului și au fost prieteni din copilărie. Anton a făcut toate eforturile pentru a obține publicarea volumului "Du Coté de Chez Swann" de către André Gide și Nouvelle Revue Francaise, dar nu a reușit să-l convingă pe Gide de necesitatea acestei publicări. Spre sfârșitul vieții lui Proust, Bibescu, care era un mare povestitor, a jucat rolul unei urechi exterioare pentru scriitorul izolat. Mai târziu a publicat „Scrisorile lui Marcel Proust către Anton Bibescu". Cumnata sa, scriitoarea Martha Bibescu, căsătorită cu fratele său George Valentin, a publicat un volum de evocare a lui Proust intitulat Au bal avec Marcel Proust ( La bal cu Marcel Proust). De fapt cartea e destul de amuzantă, povestește cum prințesa a dansat o noapte întreagă fără să-l bage în seamă pe Marcel Proust.

În anii 1939-1944 a fost prieten cu dramaturgul Mihail Sebastian, care ar fi trebuit să-l ajute să se impună drept dramaturg în țara natală, să-i traducă piesele de teatru din limba franceză și să acționeze drept agent literar pe lângă diferiți regizori români. Pe Sebastian l-a descoperit în momentul în care acesta a publicat un volum despre corespondența lui Marcel Proust. L-a invitat pe acesta la moșia sa de la Corcova unde a fost scrisă și piesa „Steaua fără nume". Moartea prematură a lui Sebastian a pus capăt acestei colaborări. Visul lui de a fi jucat și în țara natală a rămas astfel doar un deziderat. Una dintre piesele sale tradusă în limba engleză, Ladies All, a avut 140 de reprezentații pe Broadway, la teatrul Moresco.

Activitate diplomatică

Înaintea Primului Război Mondial, prințul Anton Bibescu a fost întâi atașat, apoi însărcinat de afaceri al legației României la Londra și în 1918 intrase în cercul fostului prim-ministru liberal Herbert Henry Asquith. Atunci, la 40 de ani, Anton Bibescu se afla în relații cu scriitoarea Enid Bagnold, dar afecțiunea lui pentru ea a fost înlocuită de sentimente față de tânăra de 21 de ani Elizabeth Asquith, fiica premierului britanic H. H. Asquith. Mama ei, Margot Asquith, considera că Bibesco va avea o influență liniștitoare asupra fiicei ei. „Ce gentleman! Nimeni din familia mea nu este la nivelul său; nu au bună creștere, înțelegi." Căsătoria a avut loc la St. Margaret's Church din Londra în 2 mai 1919 și a fost evenimentul social al anului. În cadrul acestei căsătorii s-a născut prințesa Priscilla Helen Alexandra Bibesco (1920 - 2004).[6]

Antoine și-a continuat cariera diplomatică la Washington (1920-1926) și Madrid (1927-1931). A manifestat o puternică ostilitate față de politica filosovietică a lui Nicolae Titulescu, atât în calitatea acestuia de reprezentant permanent al României la Liga Națiunilor (1920-1936), de președinte al acesteia (1930-1931), cât și de ministru al afacerilor externe (1927-1928, 1932-1936).

Anii celui de al doilea război mondial i-a petrecut în România, unde soția lui a murit în 1945, iar când proprietățile i-au fost confiscate de comuniști a părăsit țara, fără a se mai reîntoarce vreodată. În autobiografia ei, Enid Bagnold povestește cum a trecut peste Canalul Mânecii argintăria lui Bibescu. Anton Bibescu a decedat la data de 2 septembrie 1951.

Epitaf

„A avut trei morminte în inima sa”, a scris Enid Bagnold în anunțul mortuar din „Times”, „pe care cred că nu le-a putut închide niciodată – cel al mamei sale, al fratelui său, Emanuel și al soției sale.”

Legături externe

Note

  1. Autoritatea BnF, accesat în
  2. Antoine Bibesco, SNAC, accesat în
  3. Prince Bibesco, Internet Broadway Database, accesat în
  4. The Peerage
  5. Autoritatea BnF, accesat în
  6. Independent.co.uk
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.