Tratatul de la Paris (1951)

Tratatul de la Paris (1951), semnat în 18 aprilie 1951 între Belgia, Franța, Germania de Vest, Italia, Luxembourg și Olanda a creat Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (European Coal and Steel Community sau ECSC), care a devenit ulterior parte a Uniunii Europene. Tratatul a expirat în 23 iulie 2002, la exact 50 de ani după ce intrase în vigoare.

Acest tratat a fost considerat ca fundația aducerii Europei la pace după cel de-al Doilea Război Mondial. Unele dintre fostele națiuni dușmane au ajuns să folosească în comun producția de cărbune și oțel, care fuseseră resursele cel mai solicitate în timpul conflagrației mondiale.

Semnat A intrat în vigoare Document

1948 1948 Tratatul de la Bruxelles

1951 1952 Tratatul de la Paris

1954 1955 Tratatul de la Bruxelles modificat

1957 1958 Tratatele de la Roma

1965 1967 Tratatul de fuziune

1975 N/A Concluziile Consiliului European

1985 1985 Acordul de la Schengen

1986 1987 Actul unic european

1992 1993 Tratatul de la Maastricht

1997 1999 Tratatul de la Amsterdam

2001 2003 Tratatul de la Nisa

2007 2009 Tratatul de la Lisabona

Cei trei piloni ai Uniunii Europene

Comunitățile Europene:

Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM)

Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO)

Tratatul a expirat în 2002

Uniunea Europeană (UE)

Comunitatea Economică Europeană (CEE)

Regulile Schengen

Comunitatea Europeană (EC)

TREVI

Justiție și afaceri interne (JHA)

Cooperarea polițienească și judiciară în materie penală (CPJMP)

Cooperarea Politică Europeană (EPC)

Politica externă și de securitate comună a Uniunii Europene (PESC)

Instituții neconsolidate

Uniunea Vest-Europeană (UVE)

Tratatul a expirat în 2011