Sicco Leendert Mansholt

Sicco Leendert Mansholt (n. 13 septembrie 1908, Ulrum^⁠(d), De Marne, Groningen, Țările de Jos – d. 29 iunie 1995, Wapserveen^⁠(d), Drenthe, Țările de Jos) a fost om politic din Țările de Jos.

Sicco Leendert Mansholt
Date personale
Născut	13 septembrie 1908[1][2][3][4] Ulrum⁠(d), De Marne, Groningen, Țările de Jos
Decedat	29 iunie 1995 (86 de ani)[5] Wapserveen⁠(d), Drenthe, Țările de Jos
Părinți	Bertus Mansholt[*][[Bertus Mansholt |​]] Wabien Mansholt-Andreae[*][[Wabien Mansholt-Andreae (Dutch teacher, socialist and feminist (1874-1966))|​]]
Cetățenie	Regatul Țărilor de Jos
Ocupație	politician agricultor[*]​ luptător în rezistență[*]​
Limbi vorbite	limba neerlandeză[6] limba franceză[7]
Al 4-lea Președinte al Comisiei Europene
În funcție 22 martie 1972 – 6 ianuarie 1973
Precedat de	Franco Maria Malfatti[*]​
Succedat de	François-Xavier Ortoli[*][[François-Xavier Ortoli (French politician (1925–2007))|​]]
Comisar european pentru agricultură și dezvoltare rurală
În funcție 1 ianuarie 1958 – 22 martie 1972
Membru al Camerei Reprezentanților din Țările de Jos
În funcție 3 iulie 1956 – 3 octombrie 1956[8]
În funcție 15 iulie 1952 – 7 septembrie 1952[8]
În funcție 27 iulie 1948 – 10 august 1948[8]
Nederlands minister van Economische Zaken
În funcție 14 ianuarie 1948 – 21 ianuarie 1948[8]
Membru al Camerei Reprezentanților din Țările de Jos
În funcție 4 iunie 1946 – 18 iulie 1946[8]
Nederlands minister van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit[*][[Nederlands minister van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit (Dutch cabinet position)|​]]
În funcție 25 iunie 1945 – 1 ianuarie 1958[8]
burgemeester van Wieringermeer[*][[burgemeester van Wieringermeer |​]]
În funcție aprilie 1945 – 22 mai 1945[8]
Partid politic	PvdA
Alma mater	Van Hall Larenstein[*][[Van Hall Larenstein (University of Applied Sciences in the Netherlands)|​]]

Bustul lui Sicco Leendert Mansholt ca element al Monumentului părinților fondatori ai Uniunii Europene din Parcul Herăstrău din București

Între 24 iunie 1945 și 3 iulie 1946 a deținut funcția de ministru al agriculturii și pescuitului.

El este inițiatorul Planului Mansholt de restructurare a politicii agricole a Comunității Economice Europene. A fost vicepreședinte (1958-1972) și apoi președinte al Comisiei Europene (22 martie 1972 - 5 ianuarie 1973).

Ca omagiu pentru contribuția sa la fondarea Uniunii Europene, bustul său a fost inclus printre cele 12 busturi de oameni politici reunite în Monumentul părinților fondatori ai Uniunii Europene, inaugurat la București, la 9 mai 2006, de Ziua Europei, pe Insula Trandafirilor din Parcul Herăstrău.[9]