Ronald Gasparic

S-a născut la Brăila într-o familie de intelectuali. În anul 1981, la vârsta de 11 ani, obține un premiu pentru poezie de la revista „Cronica”. În această revistă i-a fost publicat și primul poem. A mai publicat poezie în revistele literare Amfiteatru, Contemporanul, Limba și literatura română, și Luceafărul.[1]

A fost student la Facultatea de Elecroenergetică din Iași.

În iulie 1991, aflându-se în vacanță la Brăila, a fost bătut de cinci foști colegi de clasă și a decedat după o săptâmână la 24 iulie într-un spital din București.

În memoria sa, începând cu anul 1996, există Festivalul și concursul internațional de poezie „Ronald Gasparic”. Prima ediție a festivalului a avut loc la Brăila, iar din anul 1997, la inițiativa scriitorului Cezar Ivănescu, festivalul s-a mutat la Iași, la Muzeul Literaturii Române și are loc anual. Dintre membrii juriului au făcut parte, de-a lungul timpului, Cezar Ivănescu, Vasile Andru, Gheorghe Grigurcu, Lucian Vasiliu, Theodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru etc.[2]

• Plâns la zâmbetul meu, Editura Cartea Românească, București, 1992
• Universul oblic, Editura Princeps, Iași, 1995
• Rămân pământ de soare, Editura Paralela 45, Pitești, 2007

• Vasile Andru în prefața volumului Rămân pământ de soare.

• Ronald Gasparic sau mitul poetului tânăr Arhivat în 6 decembrie 2013, la Wayback Machine.

• Sanda Tănase, Aura de cuvinte a poetului tânăr Ronald Gasparic, Editura ZEIT, Brăila, 2009