Richard Neville, al 16-lea Conte de Warwick

Din regiunea Durham, familia Neville s-a distins în războaiele Angliei împotriva scoțienilor din secolul al XIV-lea. În 1397 regele Richard al II-lea l-a numit pe Ralph Neville Conte de Westmorland.[1] Fiul lui Ralph și viitorul tată al Contelui de Warwick era fiul cel mare din al doilea mariaj și deci nu era moștenitorul comitatului.[2] El a primit, totuși, o înțelegere favorabilă și a devenit jure uxoris Conte de Salisbury prin căsătoria lui cu Alice, fiica și moștenitoarea lui Thomas Montacute, al 4-lea Conte de Salisbury.[3][4]

Richard, fiul lui Salisbury, viitorul Conte de Warwick, s-a născut la 22 noiembrie 1428; se cunosc puține despre copilăria lui.[5] La vârsta de șase ani, Richard a fost logodit cu Anne Beauchamp, fiica lui Richard de Beauchamp, al 13-lea Conte de Warwick. Acest lucru l-a transformat nu numai în moștenitorul comitatului de Salisbury dar și a unor părți substanțiale din Montague, Beauchamp și Despenser .[6] Averea lui va crește și mai mult după ce cumnatul său, Henry Beauchamp care se căsătorise cu sora mai mică a lui Richard, Cecily, a murit în 1446. Când fiica acestuia, Anne Beauchamp, a murit în 1449, Richard a devenit jure uxoris (prin dreptul soției) Conte de Warwick. Totuși, succesiunea lui Richard la moșii a fost disputată. A urmat o luptă prelungită asupra unor părți ale moștenirii, în special cu Edmund Beaufort, primul duce de Somerset, care era căsătorit cu o fiică din prima căsătorie a lui Richard Beauchamp. Disputa s-a concentrat pe pământ nu pe titlul de Warwick, deoarece surorile vitrege ale lui Henry erau excluse de la succesiune.[7]

În 1445 Richard a devenit cavaler, probabil la încoronarea Margaretei de Anjou, la 22 aprilie acel an.[8] El apare în înregistrările istorice ale slujbei regelui Henric al VI-lea din 1449, care menționează serviciile sale.[8] El și-a îndeplinit serviciul militar în nord cu tatăl său și e posibil să fi participat la războiul împotriva Scoției din 1448-1449[9]. Când Richard, Duce de York s-a ridicat fără succes împotriva regelui în 1452, atât Warwick cât și tatăl său s-au situat de parte regelui Henric al VI-lea.[10]

În iunie 1453 Somerset a primit custodia asupra domeniului Glamorgan și un conflict deschis a izbucnit între cei doi bărbați.[11] Apoi, în vara acelui an, regele Henric s-a îmbolnăvit.[12] Somerset era un favorit al regelui și al reginei Margaret și în condițiile în care regele era în incapacitate de a domni, el a deținut aproape controlul guvernării.[13] Acest lucru l-a pus pe Warwick în dezavantaj în disputa lui cu Somerset și l-a dus la colaborarea cu York.[14] Climatul politic, influențat de înfrângerea militară din Franța, a început apoi să se întoarcă împotriva lui Somerset. La 27 martie 1454, un grup de consilieri regali l-au numit pe Ducele de York protector al regatului.[15] York putea acum să se bazeze nu doar pe sprijinul lui Warwick, ci și pe al tatălui lui Warwick, Salisbury, care a devenit mai profund implicat în disputele cu Percys din nordul Angliei/[16]