Radu Lupu

Radu Lupu ovaționat la un concert dat la Chicago Symphony Center pe 31 January 2010.

S-a născut la Galați, în familia avocatului evreu Meyer Lupu și a profesoarei Ana Gabor.[12]

La vârsta de 6 ani a început să studieze pianul cu Lia Busuioceanu și la vârsta de 12 ani a debutat cu un program complet de muzică compusă de el însuși.[13] A urmat liceul la Galați. După absolvirea Școlii Populare de Artă din Brașov, și-a continuat studiile la București, cu Florica Musicescu și Cella Delavrancea.[14] La șaisprezece ani, în 1961, a primit o bursă de studiu la Conservatorul din Moscova, unde a studiat 2 ani cu Galina Eghiazarova, apoi cu Heinrich Neuhaus și, mai târziu, cu Stanislav Neuhaus.[15]

În 1966, în perioada studiilor din Rusia, a concertat la Moscova și Leningrad și a participat la Concursul de pian „Van Cliburn” de la Fort Worth, Texas, unde a câștigat premiul I. Și-a reluat studiile la Moscova și, înainte de finalizarea acestora, a câștigat încă două prestigioase premii I: la Festivalul Internațional „George Enescu”, în 1967, și la Concursul internațional de pian de la Leeds, în Marea Britanie, în 1969. În noiembrie 1969 a debutat pe scena londoneză, înregistrând un mare succes. Despre interpretarea sa a Sonatei pentru pian Op.10 No.3 de Beethoven, Joan Chissell de la ziarul The Times a scris:

[16]

Cariera lui Radu Lupu a continuat alături de cele mai prestigioase orchestre și cei mai mari dirijori ai lumii: în 1972 el a cântat în SUA, la New York, cu Orchestra din Cleveland, dirijată de Daniel Barenboim, și cu Orchestra Simfonică din Chicago, sub bagheta lui Carlo Maria Giulini, apoi a făcut un turneu de doi ani prin America, cu Orchestra Filarmonică din New York. Ulterior a întreprins cu regularitate turnee în Europa, Statele Unite, Israel și China.

Radu Lupu a fost căsătorit cu Elizabeth Wilson, de care a divorțat și s-a recăsătorit cu violonista română Delia Bugarin ​(d. 1990).

• Premiul I la Concursul internațional de pian Van Cliburn, ediția 1966
• Premiul I la Festivalul Internațional „George Enescu”, ediția 1967 (împreună cu Dan Grigore)
• Premiul I la Concursul Internațional de pian de la Leeds, ediția 1969
• Premiul Abbiati, acordat de Asociația Criticilor Italieni, în 1989
• Premiul Grammy, ediția 1995, pentru Cea mai bună înregistrare instrumentală a anului, cu Sonata în Si bemol major și Sonata în La major de Franz Schubert (la patru mâini, cu Daniel Barenboim)
• Premiul Edison, ediția 1995, pentru Cea mai bună înregistrare instrumentală a anului, cu sonate de Robert Schumann (Kinderszenen, Kreisleriana și Humoresque)
• Premiul Arturo Benedetti Michelangeli, ediția 2006

• Ion Andreiță, Scrisori pariziene, Editura Silviu Popescu, Râmnicu Vâlcea, 2000, pag. 273-277 Arhivat în 28 septembrie 2007, la Wayback Machine.
• Claudia Daboveanu: Artiștii noștri la superlativ^{[nefuncțională]} , Jurnalul Național, ediție de colecție din 22 mai 2005
• Radu Lupu – o audiție privilegiată, în deschidere la Festivalul Enescu, 18 aprilie 2013, Adina Scorțescu, Ziarul Metropolis

Materiale media legate de Radu Lupu la Wikimedia Commons

• Festivalul Artelor: Participanții Arhivat în 27 septembrie 2007, la Wayback Machine.
• Site-ul Comunității evreiești din România: Evreii din Galați - sute de mari valori Arhivat în 10 ianuarie 2012, la Wayback Machine.
• Biografie Decca: Radu Lupu Arhivat în 16 octombrie 2006, la Wayback Machine.
• Pianistul, Romanian Sacramento Magazine, anul II, nr.2/februarie 2003 Arhivat în 7 noiembrie 2007, la Wayback Machine.
• Radu Lupu pe Naxos.com^{[nefuncțională]}