Pripiceni-Răzeși, Rezina

Pripiceni-Răzeși este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Rezina, Republica Moldova. Este amplasat la 23 km de Rezina și la 67 km de Chișinău.

Coordonate: 🌍 ({{PAGENAME}})
Pripiceni-Răzeși
— Sat-reședință —
Pripiceni-Răzeși Pripiceni-Răzeși (Moldova) Poziția geografică

Țară	Republica Moldova
Raion	Rezina
Comună	Pripiceni-Răzeși

Altitudine	177 m.d.m.

Populație (2014)[1][2]
- Total	856 locuitori

Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	MD-5430[3]
Prefix telefonic	254

Prezență online

Istorie

În descrierea din Dicționarul Geografic al Basarabiei din 1904, elaborat de Zamfir Arbore, Pripiceni (în rusă Припичаны / Pripiceanî) era recunoscut ca sat din județul Orhei, așezat în valea Pripicenii-de-sus, la sud de Sămășcani. Făcea parte din volostea Cinișăuți. Avea 152 case, cu o populație de 1074 suflete. În sat funcționa o școală elementară și o biserică.

Demografie

Structură etnică

moldoveni (99,53%)

ucraineni (0,12%)

ruși (0,12%)

găgăuzi (0%)

bulgari (0%)

români (0,23%)

evrei (0%)

polonezi (0%)

țigani (0%)

alte etnii / nedeclarată (0%)

Conform datelor recensământului din 2004, populația localității este de 856 locuitori, dintre care 424 (49,53%) bărbați și 432 (50,47%) femei.[1] Structura etnică a populației în cadrul localității arată astfel:[2]

moldoveni — 852;
ucraineni — 1;
ruși — 1;
români — 2;
altele / nedeclarată — 0.

Arii protejate

La sud de sat, coasta dreaptă a văii râului Cogîlnic, se află un amplasament fosil de dinoteriu, arie protejată din categoria monumentelor naturii de tip geologic sau paleontologic.[4] Situl a fost descoperit de tinerii etnografi de la școala medie din sat, care căutau în jurul satului exponate pentru muzeul de etnografie al școlii. Aceștia au observat într-o crăpătură formată în urma unei alunecări de teren câteva oase pietrificate neobișnuite. Săpăturile au scos la suprafață scheletul unui dinoteriu cu înălțimea de 5 m și lungimea de aprox. 6 m, craniul alungit, plat și fildeși de aproximativ 1 m lungime fiecare și ascuțiți la capăt. Scheletul a fost transportat la Chișinău și expus în Muzeul de Etnografie și Istorie Naturală.[5]

Note

„Populația pe medii, localități și sexe, în profil teritorial” (XLS). Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. 2004. Accesat în 7 februarie 2018.
„Populația pe naționalități și localități, în profil teritorial” (XLS). Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. 2004. Accesat în 7 februarie 2018.
„Oficiul Poștal Pripiceni-Răzeși, raionul Rezina”. Poșta Moldovei. Arhivat din original la 27 iunie 2015. Accesat în 7 februarie 2018.
„Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Accesat în 22 august 2017.
Postolache, Gheorghe; David, Anatolie; Pascari, Viorica; Nicora, Igor (2016). Ariile protejate din Moldova. Academia de Științe a Moldovei, Institutul de Ecologie și Geografie, Institutul de Zoologie et al. Vol. 1: Monumente ale naturii: geologice, paleontologice, hidrologice, pedologice. Stiința. p. 42-43. ISBN 978-9975-85-058-2.

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.

[recens2004sexe-1] „Populația pe medii, localități și sexe, în profil teritorial” (XLS). Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. 2004. Accesat în 7 februarie 2018.

[recens2004etnii-2] „Populația pe naționalități și localități, în profil teritorial” (XLS). Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. 2004. Accesat în 7 februarie 2018.

[cod-postal-3] „Oficiul Poștal Pripiceni-Răzeși, raionul Rezina”. Poșta Moldovei. Arhivat din original la 27 iunie 2015. Accesat în 7 februarie 2018.

[legea1538-4] „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Accesat în 22 august 2017.

[5] Postolache, Gheorghe; David, Anatolie; Pascari, Viorica; Nicora, Igor (2016). Ariile protejate din Moldova. Academia de Științe a Moldovei, Institutul de Ecologie și Geografie, Institutul de Zoologie et al. Vol. 1: Monumente ale naturii: geologice, paleontologice, hidrologice, pedologice. Stiința. p. 42-43. ISBN 978-9975-85-058-2.