Oncocercoză

Viermele parazitar se răspândește prin înțepătura unei muște negre de tip Simulium.[3] De obicei sunt necesare mai multe înțepăuri înainte de a avea loc infecția.[6] Aceste muște trăiesc în apropiere de râuri, așadar numele bolii.[5] Odată ce a intrat în persoană, viermele creează larva care se duce sub piele.[3] De aici se poate infecta următoarea muscă neagră care înțeapă persoana.[3] Exită mai multe metode prin care se poate face diagnosticarea, inclusiv: plasarea uneibiopsii a pielii în soluție salina normală și prin urmărirea larvei care iese la suprafața, urmărind vizual larva, și căutând în umflăturile de sub piele viermii adulți.[7]

Un vaccin împotriva bolii nu există.[3] Prevenirea se face prin evitarea înțepăturile de muște.[8] Acest lucru înseamnă utilizarea de insecticide și haine corespunzătoare.[8] Alte metode includ scăderea populației de muște prin utilizarea spray-urilor cu insecticide.[3] Într-un număr de zone din lume se desfășoară efortul de a eradica boala tratând grupuri întregi de persoane de două ori pe an.[3] Tratamentul celor infectați se face cu medicamentul ivermectină la fiecare 6-12 luni.[3][9] Acest tratament ucide larva dar nu și viermii adulți.[10] Medicamentul doxiciclină, care ucide o bacterie asociată numită Wolbachia, pare să slăbească viermele și este și acesta recomandat de unii specialiști.[10] Se pot elimina și umflăturile de sub piele prin chirurgie.[9]

Aproximativ între 17 și 25 de milioane de persoane sunt infectate cu boala cecitatea râurilor și aproximativ 0,8 milioane au pierdere de vedere într-un fel sau altul.[6][10] Majoritatea infecțiilor se întâmplă în Africa Subsahariană, cu toate că s-au raportat cazuri în Yemen și zone izolate din Centrală și America de Sud.[3] În 1915, doctorul Rodolfo Robles a fost primul care a descoperit legătura între vierme și boala de ochi.[11] Este numită de Organizația Mondială a Sănătății ca boală tropicală neglijată.[12]