Oceanus
Oceanus este zeul și personificarea marilor ape care înconjurau - în concepția celor vechi - lumea locuită, iar mai târziu personificarea Oceanului Atlantic, socotit hotarul vestic al lumii vechi.
| Oceanus | |
| Zeul apelor | |
![]() | |
| Oceanus, Fântâna Trevi, Roma | |
| Civilizația | greacă |
|---|---|
| Rol | zeul apelor |
| Căsătorit cu | Tethys |
| Urmași | Oceanidele |
| Tată | Uranus |
| Mamă | Geea |
| Bunic | Haos[1] Haos |
| Frați | Coeus, Crius, Hyperion, Iapetus și Cronos; Titanide: Theia, Rhea, Themis, Mnemosyne, Phoebe și Tethys; Ciclopii: Brontes, Steropes și Arges etc |
Mitologie

Oceanus și Tethys.Muzeul Mozaic Zeugma, orașul Gaziantep.
Oceanus era cel mai mare dintre titani, fiul lui Uranus și al Gaiei. Din unirea lui cu sora sa Tethys s-au născut oceanidele. El era socotit deopotrivă tatăl tuturor apelor curgătoare - peste trei mii la număr - al marilor fluvii, al râurilor și al izvoarelor.
În Teogonia, titanii Ocean și Thetys, sunt părinții apelor curgătoare Nil, Alfeu, Eridan, Struma, Meandru și Istru (Dunărea).[2]
Referințe și note
- titanomahie[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - Hesiod, Teogonia v. 337-339 citat în Iliescu, V.; Popescu, Virgil C.; Ștefan Gheorghe (). Izvoare privind istoria României I „De la Hesiod la itinerariul lui Antoninus”. Editura Academiei Republicii Populare Române. p. Secțiunea I.
Bibliografie
- Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1995
- Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
- George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
- N.A.Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2
Vezi și
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.
