Mountain

Mountain a fost o formație americană de muzică rock înființată în Long Island, New York în 1969.[1][2] Alcătuită inițial din Leslie West⁠(d) (solist și chitară), Felix Pappalardi⁠(d) (bas), Steve Knight (claviatură) și N.D. Smart⁠(d) (baterie), grupul s-a despărțit în 1972, dar s-a reunit de mai multe ori pe parcursul anilor[3] până la moartea lui West în 2020. Cunoscută pentru melodiile „Mississippi Queen⁠(d)” - și „Long Red⁠(d)”, respectiv pentru participarea la Festivalul de la Woodstock în 1969, Mountain este una dintre formațiile care au influențat dezvoltarea genului heavy metal în anii 1970.[4][5] Stilul muzical al grupului a constat în principal din hard rock, blues rock[1] și heavy metal.[6]

Mountain
Date personale
Activitate
OrigineLong Island, New York, SUA  Modificați la Wikidata
Gen muzicalhard rock  Modificați la Wikidata
Data formării  Modificați la Wikidata
Case de discuriIsland Records  Modificați la Wikidata
Prezență online

Istorie

1969-1972

La începutul anului 1969, Leslie West⁠(d), fost membru al formației R&B din Long Island, The Vagrants⁠(d), a înființat grupul Leslie West Mountain împreună cu Norman Landsberg (clape, bas) și Ken Janick (baterie). În aceeași perioadă, fostul colaborator/producător Cream și The Vagrants, Felix Pappalardi⁠(d), și-a dorit să înregistreze melodiile lui West.[7] Nemulțumit de lipsa de succes a primului său proiect, West a fost influențat puternic de Cream. A fost dezamăgit de comunitatea R&B și blues a anilor 1960, fapt care l-a motivat să pună bazele unui proiect muzical caracterizat de un stil mai brutal influențat de Eric Clapton.

Pappalardi a respins demo⁠(d)-urile trioului West-Landsberg-Janick, dar a acceptat să cânte la bas pe albumul de studio Mountain⁠(d) al lui West. Acesta a fost înregistrat împreună cu Landsberg și N. D. Smart⁠(d), fostul baterist al formației Remains⁠(d). Albumul ieșea în evidență datorită vocii dure a solistului, influențelor blues și notelor de bas cântate de Pappalardi.

Și-au ales numele „Mountain” după albumul solo lansat de West în 1969; West, Pappalardi, Smart și Knight au susținut spectacole pe coasta de vest înainte să ajungă pe scena celebrului Festival de la Woodstock din 1969 din Bethel, New York⁠(d).[8] Mountain au fost primiți cu entuziasm de participanți, dar aceștia nu au apărut în filmul Woodstock⁠(d), iar concertul lor nu a fost inclus pe volumul I al albumului live⁠(d) lansat de festival. Melodiile „Blood of the Sun” (de pe albumul lui West) și „Theme for an Imaginary Western” (o melodie pe care plănuiau să o înregistreze pentru Climbing) au apărut pe cel de-al doilea volum intitulat „Woodstock II”. Totuși, ambele melodii „live” nu au fost înregistrate la festival.

La scurt timp după Woodstock, Smart a fost înlocuit de canadianul Laurence "Corky" Laing⁠(d)[9] și cea mai celebră melodie a formației, „Mississippi Queen⁠(d)”, a fost lansată; aceasta a ajuns pe locul 21 în Billboard Hot 100 și a fost utilizată în filmul cult Vanishing Point⁠(d) din 1971, iar albumul a ajuns pe locul 17.[9]

Aceștia au plecat într-un turneu în 1971, iar în luna ianuarie a aceluiași an au lansat următorul album - Nantucket Sleighride⁠(d).[10] Albumul a ajuns pe locul 16, însă nu a reușit să producă o melodie de succes. Piesa din titlu a fost folosită în Marea Britanie ca temă pentru emisiunea politică Weekend World⁠(d).[11] Primele materiale ale formației au fost apreciate într-o oarecare măsura de critici, dar nu au reprezentat un succes comercial.[10]

După Nantucket Sleighride, formația a lansat Flowers of Evil⁠(d) în noiembrie 1971, albumul fiind alcătuit din melodii de studio și melodii live înregistrate în cadrul concertului susținut la Fillmore East⁠(d) din New York.[12]

Mountain s-a desființat în februarie 1972, după un turneu organizat în Marea Britanie.[13] Motivul a fost consumul abuziv de droguri în cadrul formației, respectiv oboseala și problemele de auz ale basistului Pappalardi. Un album live intitulat Mountain Live: The Road Goes Ever On⁠(d) a fost lansat în aprilie 1972.[14]

Pappalardi a revenit la munca de studio, iar West și Laing au înființat West, Bruce and Laing⁠(d) alături de Jack Bruce⁠(d), fostul basist al formației Cream.[15][16] Prima lor concert a fost la Carnegie Hall, iar noul trio a lansat două albume de studio și unul live în următorii doi ani. După ce Bruce a părăsit brusc grupul în 1973, West și Laing au continuat pentru scurt timp sub denumirea Leslie West's Wild West Show.

Membrii formației
  • Leslie West – chitară, voce (1969–1972, 1973–1974, 1981–1985, 1992–1998, 2001–2010; mort 2020)
  • Felix Pappalardi – chitară bas, voce, claviatură (1969–1972, 1973–1974; mort 1983)
  • Steve Knight – claviatură (1969–1972; mort 2013)
  • Corky Laing – baterie, percuție (1969–1972, 1973–1974, 1981–1985, 1992–1998, 2001–2010)

Discografie

Albume de studio
An Titlu Loc în topurile mondiale Certificate⁠(d)
US[17] CA[18] AUS[19] GE[20] NO[21] UK[22]
1970 Climbing! 17 19 — — — — US: Gold[23]
1971 Nantucket Sleighride 16 14 38 — — 43 US: Gold[23]
1971 Flowers of Evil 31 23 39 39 17 —
1974 Avalanche 102 91 — — — —
1985 Go for Your Life 166 — — — — —
1996 Man's World — — — — — —
2002 Mystic Fire — — — — — —
2007 Masters of War — — — — — —
"—" denotă că albumul nu a ajuns în topuri.

Albume live
An Titlu Loc în topuri Certificate
US UK
1972 Mountain Live: The Road Goes Ever On 63 21
1974 Twin Peaks[24] 142 —
2000/04 Eruption — —
2013 The Man and the Mountain (Leslie West & Mountain) — —
2019 Live at Woodstock — —
"—" denotă că albumul nu a ajuns în topuri.

Compilații
An Titlu Loc în topuri Certificate
US AUS
1973 The Best of Mountain 72 62 US: Gold
1995 Over the Top[25] 142 —
2004 The Very Best of Mountain — —
2010 Crossroader – An Anthology 70/74 — —
"—" denotes releases that did not chart.

Note
  1. „Biography by Bruce Eder & Steve Huey”. AllMusic.com. Accesat în .
  2. Paul Du Noyer (). Deaf School: The Non-Stop Pop Art Punk Rock Party. Liverpool University Press. p. 88. ISBN 978-1-78138-948-5.
  3. Strong, Martin C. (). The Great Rock Discography (ed. 5th). Edinburgh: Mojo Books. pp. 672–673. ISBN 1-84195-017-3.
  4. Metal – A Headbanger's Journey, DVD, ASIN B000FS9OZY (2005).
  5. New Releases: "Eruption", by Mountain Popke, Michael. Goldmine 31.13 (July 8, 2005):56.
  6. Nick Talevski (). Rock Obituaries – Knocking On Heaven's Door. Omnibus Press. p. 482. ISBN 978-0-85712-117-2.
  7. Strong, Martin C. (). The Great Rock Discography (ed. 5th). Edinburgh: Mojo Books. pp. 672–673. ISBN 1-84195-017-3.
  8. Colin Larkin, ed. (). The Virgin Encyclopedia of Popular Music (ed. Concise). Virgin Books. p. 881. ISBN 1-85227-745-9.
  9. Strong, Martin C. (). The Great Rock Discography (ed. 5th). Edinburgh: Mojo Books. pp. 672–673. ISBN 1-84195-017-3.
  10. Colin Larkin, ed. (). The Virgin Encyclopedia of Popular Music (ed. Concise). Virgin Books. p. 881. ISBN 1-85227-745-9.
  11. Strong, Martin C. (). The Great Rock Discography (ed. 5th). Edinburgh: Mojo Books. pp. 672–673. ISBN 1-84195-017-3.
  12. Colin Larkin, ed. (). The Virgin Encyclopedia of Popular Music (ed. Concise). Virgin Books. p. 881. ISBN 1-85227-745-9.
  13. Colin Larkin, ed. (). The Virgin Encyclopedia of Popular Music (ed. Concise). Virgin Books. p. 881. ISBN 1-85227-745-9.
  14. Strong, Martin C. (). The Great Rock Discography (ed. 5th). Edinburgh: Mojo Books. pp. 672–673. ISBN 1-84195-017-3.
  15. Strong, Martin C. (). The Great Rock Discography (ed. 5th). Edinburgh: Mojo Books. pp. 672–673. ISBN 1-84195-017-3.
  16. Colin Larkin, ed. (). The Virgin Encyclopedia of Popular Music (ed. Concise). Virgin Books. p. 881. ISBN 1-85227-745-9.
  17. „Mountain - Awards”. AllMusic. Arhivat din original la . Accesat în .
  18. Canada, Library and Archives (). „Results: RPM Weekly”. www.bac-lac.gc.ca. Accesat în .
  19. Kent, David (). Australian Chart Book 1970-1992 (ed. illustrated). St Ives, N.S.W.: Australian Chart Book. p. 210. ISBN 0-646-11917-6.
  20. „Suche - Offizielle Deutsche Charts”. www.offiziellecharts.de. Accesat în .
  21. „norwegiancharts.com - Norwegian charts portal”. norwegiancharts.com. Accesat în .
  22. „MOUNTAIN | full Official Chart History | Official Charts Company”. www.officialcharts.com. Accesat în .
  23. „Gold & Platinum”. RIAA (în engleză). Accesat în .

Legături externe
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.