Limba liguriană

Limba liguriană, ligură sau genoveză (lìgure sau zeneize)[2] este o limbă galo-italică vorbită în principal în teritoriile fostei Republici Genova, care cuprind acum regiunea Liguria din nordul Italiei, părți din coasta mediteraneană a Franței, Monaco (unde limba se numește Monegasque), satul Bonifacio din Corsica și satele Carloforte de pe Insula San Pietro și Calasetta de pe Insula Sant'Antioco din sud-vestului Sardiniei. Face parte din continuumul dialectal galo-italic și romanic occidental. Deși face parte din limbile galo-italice, limba liguriană prezintă mai multe caracteristici ale grupului italoromance din centrul și sudul Italiei. Zeneize(literalmente „genoveză”), varianta vorbită în Genova, capitala Liguriei, este dialectul pe care se bazează liguriana standard.

Clasificare
Limba liguriană Lengoa ligure
Număr de vorbitori	500.000[1]
Sistem de scriere	alfabetul latin
limbi indo-europene limbi italice limbi romanice limbi romanice occidentale^⁠(d) limbi galo-iberice^⁠(d) limbi galoromanice limbi galo-italice^⁠(d) limba liguriană
Statut oficial și codificare
ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect)	lij
Puteți vizita Wikipedia în limba liguriană.
Această pagină poate conține caractere Unicode

Răspândirea limbii liguriene.

Există o lungă tradiție literară a poeților și scriitorilor ligurieni care merge din secolul al XIII-lea până în prezent, printre care se pot găsi scriitorii Luchetto Gattilusio (anonimul genovez), Martin Piaggio și Gian Giacomo Cavalli.

Descriere

Ca limbă galo-italică, liguriana este strâns legată de limba lombardă, piemonteză și emiliană-romagnolă, toate vorbite în regiunile vecine. Cu toate acestea, spre deosebire de limbile menționate anterior, liguriana prezintă trăsături italiene distincte. Nicio legătură nu a fost demonstrată între liguriana romanică și limba vorbită de ligurii antici care locuiau în zonă, numită și ea liguriană. Se știe doar că toponimele au supraviețuit din Liguria antică, numele Liguria însuși fiind cel mai evident exemplu.

Liguriana nu se bucură de un statut oficial în Italia. Prin urmare, nu este protejată de lege.[3] Din punct de vedere istoric, dialectul genovez (cel vorbit în orașul Genova) este cel koiné în scris, datorită rolului să semi-oficial de limbă a Republicii Genova, importanței sale tradiționale în comerț și în literatură.

Ca și alte limbi regionale din Italia, utilizarea limbii liguriene și a dialectelor sale este în declin rapid. ISTAT (serviciul central italian de statistici) susține că în 2012, doar 9% din populație folosea o altă limbă decât italiana standard cu prietenii și familia, care scade la doar 1,8% cu străinii. Mai mult, conform ISTAT[4], limbile regionale sunt vorbite mai frecvent de persoanele cu educație slabă și de persoanele în vârstă, mai ales în zonele rurale. Liguria nu face excepție. Se poate presupune în mod rezonabil că piramida vârstei este puternic părtinitoare față de persoanele în vârstă care s-au născut înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, cu o competență care se apropie rapid de zero pentru generațiile mai tinere. Comparativ cu alte limbi regionale din Italia, liguriana a cunoscut un declin semnificativ mai mic, care poate fi o consecință a statutului său sau a declinului timpuriu pe care l-a suferit în trecut.

Vocabular

Cuvinte din limba liguriană comparate cu alte limbi romanice
Liguriană	Italiană	Franceză	Română	Catalană
péi sau péia, pl. péie,	pera, pere	poire, poires	pară, pere	pera, peres
mei sau méia, pl. méie	mela, mele	pomme, pommes	măr, mere	poma, pomes
çetrón	limone	citron	lămâie	llimona
pèrsego	pesca	pêche	piersică	préssec
çêxa	ciliegia	cerise	cireaşă	cirera
nôxe	noce	noix	nucă	nou
êuvo	uovo	œuf	ou	ou
cà sau casa	casa	maison, domicile	casă	casa sau ca
ciæo	chiaro	clair	clar	clar
éuggio	occhio	œil	ochi	ull
bràsso	braccio	bras	braţ	braç
arvî	aprire	ouvrir	deschidere	obrir
serrâ	chiudere	fermer	închidere	tancar

Fonologie

Consone

Consone în dialectul genovez
		Labiale	Dentale/ Alveolare	Post- alveolară	Palatale	Velare
Oclusive	Surde	p	t			k
Oclusive	Sonantă	b	d			ɡ
Africate	Surde			t͡ʃ
Africate	Sonantă			d͡ʒ
Fricative	Surde	f	s	ʃ
Fricative	Sonantă	v	z	ʒ
Nazale		m	n		ɲ	ŋ
Vibrante			r
Aproximate	Laterale		l
Aproximate	Semivocale				j	w

Vocale

	Anterioare		Centrale	Posterioare
Închise	i iː	y yː		u uː
Mijlocii	e eː	ø̞ ø̞ː
Mijlocii	ɛ ɛː			ɔ ɔː
Deschise			a aː

Între diftonguri se includ ei [ej] și òu [ɔw].[5]

Legături Externe

Associazione O Castello (în italiană și liguriană)
Académia Ligùstica do Brénno (în liguriană)
"Official Orthography and Alphabet" Ortografia și alfabetul oficial propus de Académia Ligùstica do Brénno (în liguriană)
A Compagna

Note

https://www.ethnologue.com/language/lij Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
https://omniglot.com/writing/genoese.htm Omniglot – Genoese
Legge 482, votată pe 15 decembrie 1999, nu menționează liguriana ca limbă regională oficială a Italiei.
„L'uso della lingua italiana, dei dialetti e di altre lingue in Italia”. www.istat.it (în italiană). 9 martie 2018. Accesat în 22 august 2018.
Toso, Fiorenzo (1997). Grammatica del genovese- Varietà urbana e di koiné. Recco: Le Mani- Microart's edizioni.

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.

[a6490fdd5cbb4abd107ee030a57a21a4-1] ttps://www.ethnologue.com/language/lij Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[2] ttps://omniglot.com/writing/genoese.htm Omniglot – Genoese

[3] Legge 482, votată pe 15 decembrie 1999, nu menționează liguriana ca limbă regională oficială a Italiei.

[4] „L'uso della lingua italiana, dei dialetti e di altre lingue in Italia”. www.istat.it (în italiană). 9 martie 2018. Accesat în 22 august 2018.

[5] Toso, Fiorenzo (1997). Grammatica del genovese- Varietà urbana e di koiné. Recco: Le Mani- Microart's edizioni.