Leucemia mieloidă acută

Leucemia mieloidă acută (LMA) este un tip de cancer afectând linia mieloidă a celulelor sanguine, caracterizat prin creșterea rapidă a celulelor anormale care se acumulează în măduva osoasă și în sânge și interferează cu producția normală de celule sanguine.[1] Simptomele pot include senzație de oboseală, dispnee, învinețire ușoară, sângerări și risc crescut de infecție.[1] Ocazional, se poate răspândi la nivelul creierului, pielii sau gingiilor.[1] Fiind o formă de leucemie acută, LMA progresează rapid și, de obicei, conduce la deces în câteva săptămâni sau luni dacă este lăsată netratată.[1][7]

Leucemia mieloidă acută
Aspirat de măduvă osoasă care arată leucemie mieloidă acută; săgețile indică tije Auer
Specialitate	Hematologie, oncologie
Simptome	epuizare[*]​ slăbire anorexie[*]​ anemie hemoragie splenomegalie[*]​
Metodă de diagnostic	Hemogramă bone marrow examination[*][[bone marrow examination (medical test performed on blood samples)|​]] bone marrow differential[*][[bone marrow differential |​]]
Tratament	Chimioterapie, radioterapie, transplant de celule stem[1][2]
Frecvență	1 milion (2015)[3]
Decese	147.100 (2015)[4]
Clasificare și resurse externe
ICD-11
ICD-9-CM	205.0[5][6] 205.00[6]
OMIM	601626
DiseasesDB	203
MedlinePlus	000542
Patient UK	Leucemia mieloidă acută
MeSH ID	D015470[6]

Printre factorii de risc se numără fumatul, chimioterapia sau radioterapia anterioară, sindromul mielodisplazic și expunerea la benzen.[1] Mecanismul de bază implică înlocuirea măduvei osoase normale cu celule leucemice, ceea ce duce la o scădere a globulelor roșii, trombocitelor și globulelor albe normale.[1] Diagnosticul se bazează în general pe aspirația măduvei osoase și pe analize de sânge specifice.[2] LMA are mai multe subtipuri pentru care tratamentele și rezultatele pot varia.[1]

LMA este de obicei tratată inițial cu chimioterapie, cu scopul de a induce remisiunea.[1] Aceasta poate fi urmată de chimioterapie suplimentară, radioterapie sau de un transplant de celule stem.[1][2] Mutațiile genetice specifice prezente în celulele canceroase pot ghida terapia și pot determina cât timp este probabil să supraviețuiască persoana bolnavă.[2]

În 2015, LMA a afectat aproximativ un milion de oameni și a dus la 147.000 de decese la nivel global.[3][4] Apare cel mai frecvent la adulții în vârstă.[8] Bărbații sunt afectați mai des decât femeile.[8] Rata de supraviețuire la cinci ani este de aproximativ 35% la persoanele cu vârste sub 60 de ani și 10% la persoanele peste 60 de ani.[2] Persoanele în vârstă, a căror stare de sănătate este prea precară pentru chimioterapie intensivă, au o perioadă de supraviețuire tipică de 5-10 luni.[2] Reprezintă aproximativ 1,8% din decesele cauzate de cancer din Statele Unite.[8]