ITER
ITER (în latină Iter – cale; inițial un acronim de la International Thermonuclear Experimental Reactor) este un megaproiect internațional de cercetare și inginerie a fuziunii nucleare, care construiește în prezent cel mai mare tokamak(en)[traduceți] experimental al unui reactor de energie de fuziune(en)[traduceți], adiacent infrastructurei Cadarache din sudul Franței.[1] Proiectul ITER are drept scop tranziția mult-așteptată de la studii experimentale asupra plasmei în fizică, la producerea de electricitate la scară largă în centrale de energie de fuziune.
| International Thermonuclear Experimental Reactor | |
![]() | |
![]() | |
| Motto | The way to new energy (Calea spre o nouă energie) |
|---|---|
| Înființare | 24 octombrie 2007 |
| Sediu | Cadarache, Saint-Paul-lès-Durance, Franța |
| Locație | Saint-Paul-lès-Durance(d), Provence-Alpes-Côte d'Azur, Franța |
| Coordonate | 🌍 |
| Director general | Bernard Bigot |
| www.iter.org | |
Proiectul este finanțat și gestionat de șapte entități membre — Uniunea Europeană, India, Japonia, Republica Populară Chineză, Rusia, Coreea de Sud și Statele Unite. Uniunea Europeană, ca parte gazdă a complexuli ITER, contribuie cu aproape 45 de procente din costul total, celelalte șase părți contribuind câte approximativ 9 procente fiecare.[2][3][4]
Reactorul de fuziune ITER a fost proiectat să producă 500 MW de energie finală în timp ce are nevoie doar de 50 MW pentru a funcționa.[5] Prin urmare, mașinăria are ca scop demonstrarea principiului producerii unei cantități mai mare de energie dintr-un proces de fuziune, decât cantitatea de energie necesară pentru a iniția procesul, lucru care nu a fost reușit încă de niciun reactor de fuziune. Construcția complexului Tokamak ITER a început în anul 2013[6] costul construcției ajungând acum la 16 miliarde de dolari (US$), de aproape 3 ori mai mult decât se preconiza inițial.[7] Se așteaptă ca construcția infrastructurii să fie terminată în 2019, pornirea reactorului să aibă loc în același an, experimentele cu plasma să înceapă din 2020, iar experimentele de fuziune cu deuteriu-tritiu să înceapă în 2027.[8][9] Dacă ITER va deveni operațional, acesta va fi cel mai mare experiment fizic cu plasmă de naștere magnetică(en)[traduceți] în uz, depășindu-l pe Joint European Torus.

| Dată | Eveniment |
|---|---|
| 2006-11-21 | Cei șapte participanți s-au înțeles formal de a finanța crearea unui reactor de nuclear de fuziune.[10] |
| 2008 | Începutul pregătirii locației, începutul itinerarului ITER.[11] |
| 2009 | Finalizarea pregătirii locației.[11] |
| 2010 | Începutul lucrărilor de excavare pentru complexul Tokamak.[12] |
| 2013 | Începutul lucrărilor de construcție a complexului Tokamak.[11] |
| 2015 | Prevăzut: începerea asamblării Tokamakului.[11] |
| 2019 | Prevăzut: finalizea asamblării Tokamakului.[11] |
| 2020 | Prevăzut: obținerea primei plasme.[11] |
| 2027 | Prevăzut: începerea experimentelor cu deuterium-tritium.[11] |
Participanți

În prezent sunt șapte părți participante la programul ITER: Uniunea Europeană (prin organizația EURATOM), India, Japonia, Republica Populară Chineză, Rusia, Coreea de Sud și Statele Unite.[13] Anterior, Canada a fost membru cu drepturi depline, dar a fost înlăturată din cauza lipsei de fonduri alocate din partea guvernului federal.
În 2007 a fost anunțat că participanții la ITER vor lua în considerație oferta Kazahstanului de a se alătura programului[14] iar în martie 2009, Elveția, un membru asociat al EURATOM din 1979, a ratificat alăturarea țării la proiect.[15]
Activitatea ITER este supravegheată de Consiliul ITER, care are autoritatea de a numi stafful major, a amenda regulamentul, a decide bugetul și a admite noi state sau organizații să participe la ITER.[16] Actualul președinte al Consiliului ITER este Dr Hideyuki Takatsu.[17]
- Țări participante
Proiecte similare
Precursori ai ITER au fost JET[18] și Tore Supra.[19] Alte proiecte de reactoare de fuziune sunt DEMO,[20] Wendelstein 7-X,[21] NIF,[22] HiPER[23] și MAST.[24]
Referințe
- The ITER project. EFDA, European Fusion Development Agreement (2006)
- Amos, Jonathan. (14 October 2010) Key component contract for Iter fusion reactor. Bbc.co.uk. Retrieved on 21 May 2013.
- ITER – Our Contribution Arhivat în , la Wayback Machine.. Fusionforenergy.europa.eu. Retrieved on 21 May 2013.
- Lengthy ITER dispute concludes in favour of France. European Commission press release. Cordis.europa.eu (28 June 2005). Retrieved on 21 May 2013.
- „Key component contract for Iter fusion reactor”. BBC NEWS. . Accesat în .
- ITER Organisation (). „ITER & Beyond”. ITER. Arhivat din original la . Accesat în .
- ITER Organisation (). „facts and figures”. ITER.
- „ITER - the way to new energy”. ITER. .
- W Wayt Gibbs (). „Triple-threat method sparks hope for fusion”. Nature.
- „Green light for nuclear fusion project”. New Scientist. . Accesat în .
- „Approved! Council gives project green light to proceed”. ITER & Beyond. The Phases of ITER. ITER. septembrie 2012. Accesat în .
- „The Geneva Summit”. Milestones in the History of the ITER Project. ITER. noiembrie 1985. Accesat în .
- ITER website. Iter.org. Retrieved on 21 May 2013.
- „Kazakhstan Offers To Join International Fusion Power Project”. RIA Novosti. Accesat în .
- „Switzerland officializes ITER participation”. www.iter.org. . Accesat în .
- „ITER Council, ITER's top authority”. ITER.org.
- „10th ITER Council, the first chaired by Dr. Hideyuki Takatsu of Japan” (PDF). ITER.org.
- „EFDA-JET”. EFDA. . Arhivat din original la . Accesat în .
- „Tore Supra”. CEA. Arhivat din original la . Accesat în .
- „Beyond ITER”. iter.org.
- „Wendelstein 7-X”. Max-Planck-Institut für Plasmaphysik. . Arhivat din original la . Accesat în .
- „National Ignition Facility & Photon Science”. Lawrence Livermore National Laboratory. Accesat în .
- „HiPER”. HiPER Project. . Arhivat din original la . Accesat în .
- „MAST”. Mega Ampere Spherical Tokamak. . Arhivat din original la . Accesat în .
Legături externe
- Site web oficial
- Fusion for Energy, the EU Agency in charge of the ITER project
- Contacts directory for ITER staff and agencies Arhivat în , la Wayback Machine.
- The New Yorker, Mar. 3 2014, Star in a Bottle, by Raffi Khatchadourian
- Archival material collected by Prof. McCray relating to ITER’s early phase (1979 – 1989) can be consulted at the Historical Archives of the European Union in Florence

