Graiul oltenesc

Graiul oltenesc face parte din grupul de sud al varietăților regionale ale limbii române. Este un grai autonom după părerea unor lingviști, de exemplu Grigore Brâncuș, Valeriu Rusu sau Gheorghe Ivănescu. Pentru ceilalți face parte din graiul muntenesc[1].

Graiurile limbii române:

Graiul ardelenesc

Graiul bănățean

Graiul bucovinean

Graiul crișean

Graiul moldovenesc

Graiul maramureșean

Graiul muntenesc

Graiul oltenesc

Româna din Ucraina

Harta graiurilor dacoromâne

Graiul oltenesc este răspândit în Oltenia (în afară de partea de est a județului Olt), în nord-vestul Bulgariei și în Serbia (într-o parte a văii Timocului)[2].

Caracteristici


Fenomen	Exemplu dialectal	Corespondent în varietatea standard
diftongii [aj], [əj], [oj], [uj] înaintea lui [kʲ] și [gʲ][3]	straichină răichită ureiche oichi păduiche	strachină răchită ureche ochi păduche
epenteza lui [i] între două consoane inițiale de cuvânt	hirean	hrean
proteza lui [i] înaintea a două consoane inițiale de cuvânt	ișcoală	școală
[i] > [ɨ], [a] > [ə], diftongul [e̯a] > [a] după [t͡s], [s], [z], [r]	zâce țălină măsa	zice țelină măsea


Fenomen	Exemplu dialectal	Corespondent în varietatea standard
folosirea perfectului simplu pentru acțiuni foarte recente	cântai	am cântat
adverbe cu trei grade de apropiere/depărtare	(a)ici – aci(a) – acolo	aici – acolo
forme arhaice de imperativ negativ la plural	nu cântareți!	nu cântați!


Fenomen	Exemplu dialectal	Corespondent în varietatea standard
cuvinte arhaice	arm	șold
cuvinte specifice	a străfiga	a strănuta
cuvinte cu sensuri specifice	cotoi	picior de pasăre

Sala, Marius (coord.), Enciclopedia limbilor romanice, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989, ISBN 973-29-0043-1

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.