Genetica populațiilor

Genetica populațiilor este studiul distribuției și modificărilor frecvențelor alelelor în cadrul unei populație și între populații diferite sub presiunea factorilor: selecția naturală(en)[traduceți], deriva genetică(en)[traduceți], mutația genetică(en)[traduceți] și recombinare(en)[traduceți]. Aceasta ia în calcul și factori ca migrația genetică(en)[traduceți], schimbări ale mediului, categorisirea și structura populațiilor(en)[traduceți]. Disciplina examinează fenomene ca adaptarea(en)[traduceți] și speciația(en)[traduceți].

Genetica populațiilor a fost un ingredient esențial în apariția sintezei evoluționare moderne(en)[traduceți]. Fondatorii principali au fost Sewall Wright(en)[traduceți], J. B. S. Haldane și Ronald Fisher, care au pus și bazele geneticii cantitative.

Este în mod tradițional o disciplină înalt matematizată, dar genetica populațiilor modernă incorporează cercetări de ordin teoretic, de laborator și cercetare pe teren(en)[traduceți]. Începând cu anii 1980 au fost introduse și abordările computaționale, deseori folosind teoria coalescenței(en)[traduceți].

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.