Finala Campionatului European de Fotbal 2012

Finala Campionatului European de Fotbal a fost un meci de fotbal care a avut loc pe 1 iulie 2012 pe Stadionul Olimpic din Kiev, Ucraina, pentru a decide naționala câștigătoare a Campionatului European de Fotbal 2012.[2] Campioana en-titre este Spania, care a învins Germania în 2008.[3] Spania a câștigat finala cu scorul 4 – 0 împotriva Italiei,[4] devenind prima echipă care a reușit performanța de a câștiga două Campionate Europene la rând și prima echipă internațională care a reușit să câștige trei competiții majore consecutive (Campionatul European de Fotbal 2008 și Campionatul Mondial de Fotbal 2010).[5][6] Este pentru a patra oară în istoria Campionatelor Europene când două echipe din aceeași grupă ajung să dispute finala turneului (acest lucru s-a mai întâmplat în 1988, 1996 și 2004).

Finala Campionatului European de Fotbal 2012
EvenimentCampionatul European de Fotbal 2012
Spania Italia
Spania Italia
4
0
Data1 iulie 2012
StadionStadionul Olimpic, Kiev
Omul meciuluiAndrés Iniesta (Spania)
ArbitruPedro Proença (Portugalia)
Spectatori63.170
VremeaCer senin
26 °C
Umiditate 42%[1]
← 2008
2016 →

În mod normal, echipa câștigătoare se califică automat în Cupa Confederațiilor FIFA 2013. Totuși, Spania fiind calificată în calitate de campionană mondială în 2010, Italia va reprezenta UEFA, fiind finalistă în cadrul Campionatului European de Fotbal 2012.[7]

Finalistele

Înainte de finală naționalele Italiei și Spaniei s-au mai întâlnit în 30 de partide, ibericii câștigând de 8 ori, italieni de 10 ori, iar 12 confruntări s-au terminat la egalitate. Din aceste 30 de meciuri, 19 au fost amicale și 11 oficiale.[8] Spania a învis o singură dată Italia într-un meci ofical, în 1920 la Jocurile Olimpice de vară, la prima confruntare dintre cele două țări, cu scorul de 0-2.[9] În ultimele două întâlniri de la Euro cele două selecționate au remizat (0 – 0 în 2008 și 1 – 1 în 2012), dar la ediția precedentă La Furia Roja i-a eliminat în sferturi pe Azzurri cu scorul de 4-2 după executarea loviturilor de departajare.[9]

Spania se află la a patra finală de Campionat European, după cele din 1964, 1984 și 2008 și la a treia finală consecutivă a unei competiții majore, după Campionatul European din 2008 și Campionatul Mondial 2010, astfel a reușit să egaleze performanța Republicii Federale Germane ce a jucat finalele Euro 1972 și Euro 1976 și a Cupei Mondiale 1974.[10]

Italia va juca a treia finală la Euro, după cea pierdută în 2000 în fața Franței cu scorul de 2-1 în prelugiri și cea din 1968 în care a învins cu 2-0 Iugoslavia, după rejucare.

Drumul către finală
Spania Etapa Italia
Adversar Rezultat Faza grupelor Adversar Rezultat
 Italia 1 – 1 Meciul 1  Spania 1 – 1
 Republica Irlanda 4 – 0 Meciul 2  Croația 1 – 1
 Croația 1 – 0 Meciul 3  Republica Irlanda 2 – 0
Echipa MJ V E Î GM GP G Pct
 Spania 321061+57
 Italia 312042+25
 Croația 311143+14
 Republica Irlanda 300319−80
 Clasament final
Echipa MJ V E Î GM GP G Pct
 Spania 321061+57
 Italia 312042+25
 Croația 311143+14
 Republica Irlanda 300319−80
Adversar Rezultat Etapa eliminatorie Adversar Rezultat
 Franța 2 – 0 Sferturi de finală  Anglia 0 – 0 (d.p.) (4 – 2 pen.)
 Portugalia 0 – 0 (d.p.) (4 – 2 pen.) Semifinale  Germania 2 – 1

Înainte de meci

Stadionul

Stadionul Olimpic din Kiev, Ucraina, cel mai mare stadion dintre cele opt stadioane gazdă ale Campionatului European de Fotbal 2012, a fost ales ca loc de desfășurare a finalei după o întâlnire care a avut loc în Ucraina pe 25 iunie 2007.[11][12]

Mingea oficială

Adidas Tango 12 este mingea oficială a Campionatului European de Fotbal 2012.[13] Mingea este denumită după familia originală de mingi de fotbal Adidas Tango; totuși, Tango 12 și variantele ei au un aspect complet nou. Alte variante ale mingii au fost folosite în alte competiții contemporane printre care Cupa Africii pe Națiuni 2012 și Jocurile Olimpice de vară din 2012. Este proiectată să fie mai ușor de controlat și driblat cu ea decât Adidas Jabulani, folosită la Campionatul Mondial de Fotbal 2010.[14]

Ceremonia de închidere

Înainte de începerea meciului, a avut loc ceremonia de închidere în cadrul căreia au luat parte șase sute de voluntari, interpretând un marș al unui meci de fotbal. De asemenea, cântăreața germană Oceana a interpretat cântecul oficial al turneului, „Endless Summer”.[15]

Difuzare

În România, finala a fost difuzată pe TVR1, TVR HD și Dolce Sport.[16] În Republica Moldova, meciul a fost transmis pe postul Moldova 1.[17]

Meciul

Rezumat

În ultimul meci de pe Stadionul Olimpic din Kiev, Ucraina, Spania a câștigat turneul cu scorul de 4 – 0 în fața Italiei.[18] Spania a luat repede controlul jocului în prima repriză, cu goluri în minutul 14 dintr-o lovitură cu capul a lui David Silva și în minutul 41 din șutul lui Jordi Alba.[18] În a doua repriză, Italia și-a folosit și ultimele două din cele trei schimbări, introducându-i în joc pe Antonio Di Natale și Thiago Motta. Motta s-a accidentat la scurt timp după intrarea pe teren și a fost nevoit să renunțe la joc, forțând echipa Italiei să joace în zece.[18] Spania a reușit să se distanțeze la 4 goluri în a doua repriză, prin golurile lui Fernando Torres din minutul 84 și a lui Juan Mata în minutul 88, ajutând echipa să își asigure câștigarea celui de-al doilea Campionat European și cel de-al treilea turneu major consecutiv (după Euro 2008 și Campionatul Mondial 2010).[18] Gerard Piqué (Spania) și Andrea Barzagli (Italia) au fost avertizați cu cartonașe galbene în timpul meciului.[18]

Detalii
Spania 4 – 0 Italia
Silva A marcat în minutul 14 14'
Alba A marcat în minutul 41 41'
Torres A marcat în minutul 84 84'
Mata A marcat în minutul 88 88'		 Raport
Spectatori: 63.170[19]
Spania[1]
Italia[1]
P1Iker Casillas (c)
FD17Álvaro Arbeloa
FC3Gerard PiquéCartonaș galben după 25 minute 25'
FC15Sergio Ramos
FS18Jordi Alba
MC8Xavi
MC16Sergio Busquets
MC14Xabi Alonso
MO10Cesc FàbregasSchimbat în minutul 75 75'
AD21David SilvaSchimbat în minutul 59 59'
AS6Andrés IniestaSchimbat în minutul 87 87'
Schimbări:
A7PedroIntrat în minutul 59 59'
A9Fernando TorresIntrat în minutul 75 75'
M13Juan MataIntrat în minutul 87 87'
Antrenor:
Vicente del Bosque
P1Gianluigi Buffon (c)
FD7Ignazio Abate
FC15Andrea BarzagliCartonaș galben după 45 minute 45'
FC19Leonardo Bonucci
FS3Giorgio ChielliniSchimbat în minutul 21 21'
MD21Andrea Pirlo
ED8Claudio Marchisio
MO18Riccardo MontolivoSchimbat în minutul 57 57'
ES16Daniele De Rossi
AC9Mario Balotelli
AC10Antonio CassanoSchimbat în minutul 46 46'
Schimbări:
F6Federico BalzarettiIntrat în minutul 21 21'
A11Antonio Di NataleIntrat în minutul 46 46'
M5Thiago MottaIntrat în minutul 57 57'
Antrenor:
Cesare Prandelli

Omul meciului:
Andrés Iniesta (Spania)[19]

Arbitri asistenți:
Bertino Miranda (Portugalia)
Ricardo Santos (Portugalia)
Arbitru de rezervă:
Cüneyt Çakır (Turcia)
Arbitri asistenți adiționali:
Jorge Sousa (Portugalia)
Duarte Gomes (Portugalia)

Statistici

Prima repriză[20]
Spania Italia
Goluri marcate20
Șuturi88
Șuturi pe poartă55
Posesia mingii48%52%
Cornere13
Faulturi comise64
Ofsaiduri10
Cartonașe galbene11
Cartonașe roșii00
A doua repriză[20]
Spania Italia
Goluri marcate20
Șuturi63
Șuturi pe poartă41
Posesia mingii57%43%
Cornere20
Faulturi comise116
Ofsaiduri23
Cartonașe galbene00
Cartonașe roșii00
Total[20]
Spania Italia
Goluri marcate40
Șuturi1411
Șuturi pe poartă96
Posesia mingii52%48%
Cornere33
Faulturi comise1710
Ofsaiduri33
Cartonașe galbene11
Cartonașe roșii00

După meci

Trofeul Henri Delaunay i-a fost înmânat căpitanului spaniol Iker Casillas de către președintele UEFA Michel Platini. Când trofeul a fost ridicat, pe stadion a fost redat cântecul Heart of Courage al companiei americane de muzică Two Steps From Hell. Antrenorul Spaniei Vicente del Bosque a devenit al doilea antrenor, după antrenorul Germaniei Helmut Schön, care a câștigat un Campionat European și un Campionat Mondial,[21] și primul care a câștigat și Liga Campionilor UEFA.[22]

Referințe
  1. „Tactical Line-up – Final – Spain-Italy” (PDF). UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
  2. „Fixture plan brings EURO dream closer”. UEFA. . Accesat în .
  3. McNulty, Phil (). „Germany 0–1 Spain”. BBC Sport. British Broadcasting Corporation. Accesat în .
  4. „FINALA EURO 2012: Spania a ÎNVINS Italia, scor 4-0, și a CÂȘTIGAT Campionatul European pentru a doua oară consecutiv”. Mediafax. . Accesat în .
  5. Logothetis, Paul (). „Euro 2012: Spain won't change game plan for Portugal's Cristiano Ronaldo”. National Post. Accesat în .
  6. Evans, Simon (). „Spot-on Fabregas sends Spain into Euro 2012 final”. Chicago Tribune. Arhivat din original la . Accesat în .
  7. „Italy qualify for Confederations Cup”. Soccerway. .
  8. FINALA EURO-2012: A 31-a confruntare dintre naționalele Spaniei și Italiei. Mediafax. Accesat la 30 iunie 2012.
  9. Spania-Italia este finala de la Euro 2012. Cotidianul. Accesat la 30 iunie 2012.
  10. Spania, a treia oară consecutiv într-o finală! Doar Republica Federală Germană a mai realizat această performanță. Pro Sport. Accesat la 30 iunie 2012.
  11. „Poland and Ukraine host Euro 2012”. BBC Sport. British Broadcasting Corporation. . Accesat în .
  12. „Volodymyr Rybak: Final tournament of the 2012 European Championship to take place at the NSC "Olimpiysky"”. Ukrainian Cabinet Portal. . Accesat în .
  13. Ashby, Kevin; Adams, Sam (). „adidas Tango 12 unveiled as official ball”. UEFA. Accesat în .
  14. Liew, Jonathan (). „Adidas's new Tango 12 ball moves on from the World Cup Jabulani”. The Daily Telegraph. London. Arhivat din original la . Accesat în .
  15. „Euro 2012 closing ceremony to last 12 minutes”. Kyiv Post. . Accesat în .
  16. „S-au înțeles! Meciurile de la EURO vor fi transmise și de TVR și de Dolce Sport”. România TV. . Accesat în .
  17. „UEFA EURO 2012(TM) - Broadcast Partners” (PDF). UEFA.com. Accesat în .
  18. „Spain claim historic win”. ESPN Soccernet. ESPN. . Arhivat din original la . Accesat în .
  19. „Full-time report Spain-Italy” (PDF). UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
  20. „Team statistics: Full time” (PDF). UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
  21. Atkin, John (). „Double-winning Del Bosque matches Schön feat”. UEFA.com. Kiev: Union of European Football Associations. Accesat în .
  22. Atkin, John (). „Del Bosque reflects on 'historic win' for Spain”. UEFA.com. Union of European Football Associations. Accesat în .
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.