Epitaxie
Prin epitaxie sau creștere epitaxială se înțelege creșterea unui strat monocristalin dintr-o substanță chimică pe cristalul unei alte substanțe, astfel încât structura cristalină să devină identică cu cea a substratului.[1][2] Termenul de epitaxie provine din limba greacă, unde epi (ἐπί) înseamnă „deasupra”, iar taxis (τάξις) înseamnă „într-o manieră ordonată”.
Nu confundați cu Epistaxis.
Fenomenul de epitaxie este folositor pentru fabricarea semiconductorilor.
Vezi și
- Amplificator operațional
- ASIC
- Celulă solară
- Colector solar
- Circuit integrat analogic
- Circuit integrat hibrid
- Circuit logic CMOS
- Depunere chimică în fază de vapori
- Diodă
- EPROM
- EEPROM
- EEPROM Serial
- Efect fotomagnetic
- Fotoelectrochimie
- Joncțiune p-n
- Memorie ROM
- Metodă Czochralski
- Panou solar
- NVRAM
- Plăcuță semiconductoare
- Rafinare
- Serigrafie
- Siliciu
- Tranzistor
- Tranzistor bipolar
- Tranzistor IGBT
- Tranzistor MOSFET
- Tranzistor unipolar
Referințe
- „Epitaxie” la DEX online
- Dicționar de chimie John Daintith, traducere de Mihaela Rudeanu și Lia Cojocaru; ediția a VI-a, Editura All, 2010, București; pag. 200, ISBN 978-973-684-725-7
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.