Richard Dedekind

În 1859 este numit profesor la Universitatea din Zürich, apoi la Universitatea din Braunschweig.

Fiind student la Göttingen, a audiat cursurile lui Gauss, devenind primul editor al operelor acestuia.

A fost membru al Academiei din Berlin.

În 1852 - 1903, a purtat corespondență cu Rudolf Lipschitz.

În 1894 s-a pensionat.

Dedekind a fundamentat teoria numerelor iraționale, care se bazează pe o proprietate a numerelor raționale, redată prin conceptul de tăietură, ceea ce i-a permis să precizeze conceptul de număr incomensurabil. Modelarea numerelor iraționale a fost rezolvată aproape simultan de Georg Cantor, Dedekind și Karl Weierstrass, prin metode diferite.

Dedekind a dat o construcție a numerelor întregi, apoi a stabilit proprietățile numerelor reale, definindu-le cu ajutorul tăieturilor și stabilind axioma care îi poartă numele. Axioma lui Dedekind a avut un rol fundamental în dezvoltarea matematicii moderne și este echivalentă cu admiterea existenței numerelor zecimale.

În 1871, Dedekind a demonstrat că numerele raționale constituie un corp, de unde a ajuns la dezvoltarea teoriei corpurilor de numere algebrice, descoperite de Kummer. S-a ocupat de grupurile hamiltoniene care-i poartă numele, componentă a algebrei moderne. În 1872, Dedekind pornind de la ideile lui Bolzano a dat o definiție a infinitului. În 1900 a dezvoltat teoria idealelor, instituind axiomele de continuitate. A definit pentru prima dată conceptul abstract de latice, care și-a recăpătat actualitatea în cadrul algebrei moderne (1930).

• 1872: Stetigkeit und irrationale Zahlen
• Was sind und was sollen die Zahlen?
• 1881: Vorlesungen über Zahlentheorie.