Dantu (crater)
Dantu este un crater mare de pe Ceres, situat în Vendimia Planitia. Este înconjurat de un număr de facule minore, care împreună formează Pata Luminoasă 2.
Craterul Dantu. | |
| Loc | Ceres 🌍 |
|---|---|
| Diametru | 124,62 km |
| Numită după | Dantu, zeul Gã al plantării |
Etimologie
Craterul poartă numele lui Dantu, păstrătorul timpului și primul zeu al plantării (meiului) al poporului Gã din Accra, Ghana.[1]
Formare
Se crede că Dantu a format acum 230+30
−30 Ma (milioane de ani), pe baza cantității de impacturi prezente în păturile sale de resturi.[2]
Caracteristici fizice
Marginile lui Dantu sunt destul de puternic erodate, cea mai mare parte a marginii de nord-est s-a prăbușit complet.[2] Datorită vârstei relativ mici a lui Dantu, podeaua craterului său este netedă, cu puține cratere suplimentare prezente în el.[2] Fundul lui Dantu găzduiește și un sistem de fracturi, care sunt localizate în mare parte în sudul craterului.[2]
Centrul lui Dantu găzduiește un vârf, cu un complex de inele în jurul vârfului menționat.[3] Majoritatea craterelor-gropi ale lui Dantu înconjoară această formă de relief, craterele-gropi menționate având în mare parte între 400 și 900 de metri în diametru.[3]
Note
- Marion Kilson (2013) Dancing with the Gods: Essays in Ga Ritual
- Kallisch, J.; et al. (). „Geological Evolution and Composition of the Dantu Crater” (PDF). EPSC Abstracts. European Planetary Science Congress. 11: 1. Accesat în .
- Sizemore, Hanna G.; et al. (). „Pitted terrains on (1) Ceres and implications for shallow subsurface volatile distribution”. Geophysical Research Letters(d). American Geophysical Union(d). 44 (13): 6570–6578. doi:10.1002/2017GL073970. PMC 5606497
. PMID 28989206.
Lectură suplimentară
- Stephan, Katrin; et al. (). „Investigarea spectrală a quadrunghiului AC-H 3 al planetei pitice Ceres – Regiunea craterului de impact Dantu” (PDF). Icarus(d). Elsevier. 318: 111–123. doi:10.1016/j.icarus.2017.07.019. Accesat în .
- Stein, Nathan T.; et al. (). „Formarea și evoluția petelor luminoase pe Ceres”. Icarus(d). Elsevier. 320: 188–201. doi:10.1016/j.icarus.2017.10.014
.


