Comitatul Bistrița-Năsăud

Comitatul Bistrița-Năsăud se învecina la vest cu Comitatul Solnoc-Dăbâca (Szolnok-Doboka), la nord cu Comitatul Maramureș (Máramaros), la sud-vest cu Comitatul Cluj (Kolozs), la sud cu comitatele Mureș-Turda (Maros-Torda) și Ciuc (Csík). Munții Carpați formau granița între Regatul Ungariei și Regatul României (în partea de sud-est a comitatului) și între Regatul Ungariei și Ducatul Bucovinei - care aparținea de Imperiul Austriac (în partea de est și nord-est). Suprafața comitatului în 1910 era de 4.167 km², incluzând suprafețele de apă.

Comitatul Bistrița-Năsăud a fost înființat în anul 1876, când structura administrativă a Transilvaniei a fost schimbată. Atunci, districtul Bistrița locuit de sași transilvăneni s-a unit cu districtul Năsăud (care fusese înființat în 1861, după ce fusese înființat district grăniceresc între anii 1762-1851) și cu porțiuni din comitatul Dăbâca. În 1918, urmată fiind de confirmarea Tratatului de la Trianon din 1920, comitatul, alături de întreaga Transilvanie istorică, a devenit parte a României.

În perioada 1940-1944, această regiune a fost ocupată de Ungaria, în urma Dictatului de la Viena. Teritoriul Comitatului Bistrița-Năsăud se regăsește azi în județul Bistrița-Năsăud.

În 1910, populația comitatului era de 127.843 locuitori, dintre care:

• Români -- 87.564 (68,49%)
• Germani -- 25.609 (20,03%)
• Maghiari -- 10.737 (8,39%)

Stema comitatului Bistrița-Năsăud expusă la muzeul grăniceresc năsăudean

La începutul secolului 20, subdiviziunile comitatului Bistrița-Năsăud erau următoarele: