Comitatul Alba de Jos

Comitatul Alba de Jos se învecina la vest cu Comitatul Hunedoara (Hunyad), la nord cu Comitatul Turda-Arieș (Torda-Aranyos), la est cu comitatele Târnava Mică (Kis-Küküllő) și Târnava Mare (Nagy-Küküllő), iar la sud cu Comitatul Sibiu (Szeben). Comitatul Alba de Jos era străbătut de râurile Mureș și Târnava. Suprafața comitatului în 1910 era de 3.646 km², incluzând suprafețele de apă.

Comitatul Alba de Jos a fost format atunci când Comitatul Alba a fost divizat în timpul Evului Mediu târziu. Cealaltă jumătate a sa, denumită Alba de Sus (în maghiară Felső-Fehér), constând mai ales din enclave locuite de sași și secui, a existat până în 1876, când structura administrativă a Transilvaniei a fost schimbată, iar Comitatul Alba de Jos a fost modificat, în timp ce Comitatul Alba de Sus a fost în întregime eliminat și asimilat altor comitate înconjurătoare. În 1918, urmată fiind de confirmarea Tratatului de la Trianon din 1920, comitatul, alături de întreaga Transilvanie istorică, a devenit parte a României. Teritoriul Comitatului Alba de Jos se regăsește azi în județele Alba, Sibiu și Mureș.

În 1910, populația comitatului era de 221.618 locuitori, dintre care 217.859 (98,31%) alcătuiau cele trei grupuri majoritare după cum urmează:

• Români -- 171.483 (77,37%)
• Maghiari -- 39.107 (17,64%)
• Germani -- 7.269 (3,27%)

În timp ce majoritatea covârșitoare a românilor locuia în sate, majoritatea maghiarilor locuia în orașele comitatului (Alba Iulia, Aiud, Abrud, Ocna Sibiului, etc.), respectiv în districtele Marosújvár și Nagyenyed.

La începutul secolului al XX-lea, subdiviziunile comitatului Alba de Jos erau următoarele:

Comitatul Alba în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73