Arnulf al II-lea de Flandra

Arnulf era fiul contelui Balduin al III-lea de Flandra și al Matildei de Saxonia din familia Billungilor, fiică a ducelui Hermann de Saxonia.[1] Tatăl lui Arnulf a murit în anul 962, pe când Arnulf era copil, iar bunicul său, Arnulf I, se afla încă în viață.[1] Trei ani mai târziu, când Arnulf I a încetat din viață (965), regența a fost preluată de ruda sa, Balduin Balso, care la rândul său a murit în 973.[2]

Înainte ca Arnulf să atingă majoratul în 976, Flandra a pierdut unele dintre teritoriile sale din sud ocupate anterior de către Arnulf I.[2] Acesta din urmă, ca regent, a fost nevoit să cedeze unele porțiuni din Picardia către regele Lothar al Franței, tocmai în scopul de a asigura succesiunea nepotului său, și a oferit Boulogne ca fief unei alte rude.[2] Tot în timpul minoratului lui Arnulf al II-lea, regele Lothar a dobândit Ponthieu, pentru a-l oferi lui Hugo Capet.[2]

Arnulf a murit în 987 la vârsta de 26 de ani.[3] La puțină vreme după moartea sa, văduva sa s-a recăsătorit cu regele Robert al II-lea al Franței, ca primă soție a acestuia.[3]

În anul 968, Arnulf s-a căsătorit cu Rozala de Lombardia, fiică a marchizului Berengar de Ivrea,[4], din căsătorie rezultând doi copii:

• Balduin IV, care i-a succedat lui Arnulf sub numele de Balduin al IV-lea.[1]

• Matilda, care a încetat din viață înainte de 995.[1]