Acid digalic

Acidul digalic este un acid fenolic și polifenol regăsit în specia Pistacia lentiscus.[2] Se regăsește și în structura acidului tanic.[3] Esterii săi digaloil prezintă legături de tip depsidă în pozițiile -meta sau -para ale nucleului aromatic.[4]

Identificare
Acid digalic

SMILES C1=C(C=C(C(=C1O)O)O)C(=O)OC2=CC(=CC(=C2O)O)C(=O)O[1]
Număr CAS	536-08-3
ChEMBL	CHEMBL366356
PubChem CID	341
Formulă chimică	C₁₄H₁₀O₉[1]
Masă molară	322,032 u.a.m.[1]
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Tanaza este o enzimă care catalizează degradarea digalaților la acid galic. Enzima produce și acid digalic din galotaninuri.[5]

Vezi și

Referințe

„Acid digalic”, Digallic acid (în engleză), PubChem, accesat în 5 octombrie 2016
Bhouri, W.; Derbel, S.; Skandrani, I.; Boubaker, J.; Bouhlel, I.; Sghaier, M. B.; Kilani, S.; Mariotte, A. M.; Dijoux-Franca, M. G.; Ghedira, K.; Chekir-Ghedira, L. (2010). „Study of genotoxic, antigenotoxic and antioxidant activities of the digallic acid isolated from Pistacia lentiscus fruits”. Toxicology in Vitro. 24 (2): 509–515. doi:10.1016/j.tiv.2009.06.024. PMID 19563883.
Delahaye, P.; Verzele, M. (1983). „Analysis of gallic, digallic and trigallic acids in tannic acids by high-performance liquid chromatography”. Journal of Chromatography A. 265: 363–367. doi:10.1016/S0021-9673(01)96734-2.
Ann E. Hagerman. „The Tannin Handbook”. Miami University.
Nierenstein, M. (1932). „A biological synthesis of m-digallic acid”. The Biochemical Journal. 26 (4): 1093–1094. doi:10.1042/bj0261093. PMC 1261008 . PMID 16744910.

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.

[7366fe68f63b7300e6e072c95f121bdd-1] „Acid digalic”, Digallic acid (în engleză), PubChem, accesat în 5 octombrie 2016

[2] Bhouri, W.; Derbel, S.; Skandrani, I.; Boubaker, J.; Bouhlel, I.; Sghaier, M. B.; Kilani, S.; Mariotte, A. M.; Dijoux-Franca, M. G.; Ghedira, K.; Chekir-Ghedira, L. (2010). „Study of genotoxic, antigenotoxic and antioxidant activities of the digallic acid isolated from Pistacia lentiscus fruits”. Toxicology in Vitro. 24 (2): 509–515. doi:10.1016/j.tiv.2009.06.024. PMID 19563883.

[3] Delahaye, P.; Verzele, M. (1983). „Analysis of gallic, digallic and trigallic acids in tannic acids by high-performance liquid chromatography”. Journal of Chromatography A. 265: 363–367. doi:10.1016/S0021-9673(01)96734-2.

[4] Ann E. Hagerman. „The Tannin Handbook”. Miami University.

[5] Nierenstein, M. (1932). „A biological synthesis of m-digallic acid”. The Biochemical Journal. 26 (4): 1093–1094. doi:10.1042/bj0261093. PMC 1261008 . PMID 16744910.