zvârlitură

română

Etimologie

Din a zvârli + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /zvɨr.li'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
zvârlitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zvârlitură zvârlituri
Articulat zvârlitura zvârliturile
Genitiv-Dativ zvârliturii zvârliturilor
Vocativ zvârlitură zvârliturilor
  1. faptul de a zvârli; zvârlet.

Expresii

  • (O) zvârlitură de băț = distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.