zerbrechen

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din prefixul zer- + brechen.

Pronunție

  • AFI: /ʦɛɐ̯ˈbʀɛçn/


Verb


Conjugarea verbului
zerbrechen
Infinitiv zerbrechen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.		 zerbrichst
zerbricht
Indicativ imperfect zerbrach
Participiu perfect zerbrochen
Verb auxiliar haben
  1. a (se) rupe, a (se) sparge, a (se) strica
    Die Vase fiel vom Regal und zerbrach.
  2. a sfărâma, a frânge

Sinonime

Antonime

  • reparieren; kleben

Cuvinte derivate

  • zerbrechlich

Cuvinte compuse

  • Kopfzerbrechen

Cuvinte apropiate

  • zerstechen
  • verbrechen
  • Verbrechen

Expresii

  • sich an etwas die Zunge zerbrechen
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.