zeifica

română

Etimologie

Din zeu (după a deifica).

Pronunție

  • AFI: /ze.i.fiˈka/


Verb


Conjugarea verbului
zeifica
Infinitiv a zeifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 zeific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să zeifice
Participiu zeificat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a deifica.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.