zdrăngănitură

română

Etimologie

Din a zdrăngăni + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /zdrən.gə.ni'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
zdrăngănitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zdrăngănitură zdrăngănituri
Articulat zdrăngănitura zdrăngăniturile
Genitiv-Dativ zdrăngăniturii zdrăngăniturilor
Vocativ zdrăngănitură zdrăngăniturilor
  1. zdrăngănit.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.