zähmen

germană

(Deutsch)

Etimologie

De origine germanică, confer suedeză tämja.

Pronunție

  • AFI: /ˈʦɛːmən/


Verb


Conjugarea verbului
zähmen
Infinitiv zähmen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.		 zähmst
zähmt
Indicativ imperfect zähmte
Participiu perfect gezähmt
Verb auxiliar haben
  1. a domestici, a îmblânzi, a supune

Cuvinte derivate

  • Zähmung
  • zahm
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.