vrăbiuță

română

Etimologie

Din vrabie + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /vrə.bi'u.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vrăbiuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vrăbiuță vrăbiuțe
Articulat vrăbiuța vrăbiuțele
Genitiv-Dativ vrăbiuței vrăbiuțelor
Vocativ vrăbiuță vrăbiuțelor
  1. diminutiv al lui vrabie; vrăbioară.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.