vomita

română

Etimologie

Din italiană vomitare.

Pronunție

  • AFI: /vo.mi'ta/


Verb


Conjugarea verbului
vomita
Infinitiv a vomita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 vomit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să vomite
Participiu vomitat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da afară prin esofag și pe gură mâncarea ajunsă în stomac (și în intestinul subțire); a vărsa, a voma, a borî.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.