vinariță
română
Etimologie
Din vin + sufixul -ariță.
Pronunție
- AFI: /vi'na.ri.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vinariță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vinariță | vinarițe |
| Articulat | vinarița | vinarițele |
| Genitiv-Dativ | vinariței | vinarițelor |
| Vocativ | vinariță | vinarițelor |
- (bot.) (Asperula odorata, alternativ, Galium odoratum) plantă erbacee cu frunze verticilate, cu flori mici, albe, plăcut mirositoare, folosită la parfumarea rufelor sau la aromatizarea unor băuturi.
Sinonime
- (bot.) sânziene-de-pădure, (reg.) mama-pădurii
Cuvinte apropiate
Traduceri
plantă; floare
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.