viermuleț

română

Etimologie

Din vierme + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /vjer.muˈleʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
viermuleț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ viermuleț viermuleți
Articulat viermulețul viermuleții
Genitiv-Dativ viermulețului viermuleților
Vocativ viermulețule viermuleților
  1. viermușor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.